TEST BMW X1 xDrive20d – Bine gândit

BMW X1 s-a reinventat şi, cel puţin din punctul meu de vedere, devine o opţiune greu de bătut în segment. Sigur, reţeta este radical schimbată comparativ cu generaţia anterioară, dar asta nu înseamnă că nu e de bine. Din contră! Despre un X1 mai bun decât ne-am aşteptat, într-o versiune xDrive şi cu noul diesel de 190 CP.

Se întâmplă de multe ori ca un producător auto să se refere la un model ca la o mare noutate, când, de fapt, chiar și un om cu expertiză are nevoie de ceva cercetări pentru a descoperi noutăţile. Din ce în ce mai multe noi modele/generaţii nu sunt decât facelift-uri serioase ale predecesorilor, o mişcare dictată de investiţiile implicate în proiectele respective. Nu şi în cazul de faţă, pentru că noul BMW X1 este cât se poate de… nou. Nu doar ca generaţie, ci ca filosofie a modelului. Platforma este nouă, trenul de rulare revoluţionat, arhitectura interioară complet regândită, practic, un model care începe viaţa de la zero absolut.

Noul X1 este mai mare decât prima generaţie a modelului, cu un plus considerabil la interior. Mai mult, discutăm acum despre o platformă constructivă care în momentul lansării iteraţiei anterioare ar fi trecut drept blasfemie, cu punte motoare faţă. Sigur, în spiritul modelelor X se cade să mergi pe mâna sistemului de tracţiune integrală xDrive, dar şi acest sistem este dezvoltat acum dintr-o soluţie cu punte motoare principală faţă (mai simplu, modelul anterior era propulsat de puntea spate, xDrive trimiţând parte din cuplu şi către cea faţă în situaţii atipice, în timp ce acum, principiul este inversat). Noua soluţie a condus la utilizarea unor motorizări dispuse transversal şi nu longitudinal, ca până acum.

Practic, noul BMW X1 pierde puţin din strălucirea S-ului (sport) din SUV, latura sportivă fiind sacrificată niţel de noua platformă, dar, în ansamblu, câştigă mai mult la U (utility). Ca prezenţă, X1 este mult mai armonios decât în trecut, dar şi mai masiv. Proporţiile sunt echilibrate, iar pentru ochii neavizaţi pare un model dintr-o clasă superioară. În rest, preia multe linii de la cel mai cunoscut SUV BMW, X5, fiind diferit de BMW Seria 2 Active Tourer, fratele său de drept (cel cu care împarte aceeaşi platformă). La interior schimbul de generaţii a lăsat urme serioase. Marii avantajaţi sunt utilizatorii, pentru că s-a câştigat masiv la capitolul spaţiu. Pe banchetă se stă mult mai bine decât în trecut, ba mai mult, aceasta poate culisa, iar spătarul se poate înclina la unghiuri diferite. Portbagajul are 505 litri şi poate ajunge până la 1.550 litri după rabatarea banchetei.

Poziţia la volan este excelentă, în spiritul BMW, iar caracterul practic este subliniat şi de multitudinea de locaşuri pentru depozitare. La cel de la baza consolei centrale se poate observa, nefiresc, o scădere de calitate în fabricaţie, uşiţele de închidere a compartimentului fiind prea… chinezeşti. Planşa de bord are o alură comună cu restul gamei BMW, neieşind cu ceva în evidenţă; acum, tendinţa de a merge pe o reţetă care funcţionează e de înţeles, dar parcă e bine să existe şi elemente caracteristice fiecărui model în parte.

Unul ar fi selectorul transmisiei automate, mecanic (nu cu acţionare prin impuls, ca la generaţia anterioară); el iese din tiparul celorlalte modele BMW dar pare, în acelaşi timp, un pas de rac. Ca să închei cu aprecierile vis-a-vis de interior aş vrea să mai punctez spaţiul bun la genunchi (ampatamentul are tot 2.760 mm, dar s-a câştigat spaţiu din repoziţionarea motoarelor) şi la cap de care beneficiază pasagerii de pe banchetă şi măsuţele pliabile ce pot fi achiziţionate opţional şi montate pe spatele spătarelor scaunelor. De asemenea, vizibilitatea este mai bună la acest model, mai ales în spate.

Nu vă speriaţi, e tot BMW

Multă lume strâmbă din nas când este pusă la curent cu manevra celor de la BMW. Da, de acum sunt şi modele bavareze cărora va trebui să le montezi lanţuri pe puntea faţă, iarna. Şi eu am strâmbat din nas, dar am fost penalizat de Seria 2 Active Tourer, primul BMW care a schimbat macazul. Sincer, pentru un şofer bun, chiar foarte bun, dar care nu caută cu orice preţ sportivitatea extremă, este greu să realizeze că „trag roţile care nu trebuie”. Mai cu seamă că destul de multe modele BMW X1 vor fi echipate, totuşi, cu sistem xDrive.

Chiar şi atunci când vrei să te bucuri de setările precise ale sistemului de direcţie (aici aveam o teamă, mai ales că am fost uşor dezamăgit de reglajele adoptate de BMW pentru X5 şi X6) sau de cele ale sistemului de suspensie. Maşina poate fi extrem de confortabilă în modurile Eco şi Comfort, dar şi incisivă în Sport. Da, incisivă este un termen potrivit; nu te va da pe spate, dar va şti să pună serios la treabă toţi cei 190 CP ai unităţii noi de 2 litri. 400 Nm sunt suficienţi să te scoată din orice situaţie de trafic, sunt disponibili de la 1.750 rpm şi sunt manageriaţi de una dintre cele mai bune transmisii automate de pe piaţă (Aisin cu opt trepte).

Cumva, noul X1 reuşeşte o simbioză aproape de perfecţiune între toate componentele sale, iar senzaţia aceasta te năpădeşte aproape instant, la scurt timp după ce apeşi butonul de pornire. Nu cred, sincer, că ai putea face o alegere mai raţională în momentul de faţă pentru un SUV compact premium. Cu mici scăpări, noua generaţie este considerabil mai competentă decât cea anterioară, în ciuda schimbărilor inginereşti radicale. Iar marele avantaj, în opinia mea, este că s-a revoluţionat un capitol la care în trecut erau ceva probleme, cel al spaţiului. Mi-aş cumpăra fără să stau pe gânduri acest model, iar această senzaţie nu-mi dă târcoale după multe sesiuni de test.

Verdict AutoExpert

Am apreciat fostul X1 pentru performanţele sale dinamice, în ciuda faptului că era un model destul de îngrămădit. Noua generaţie păstrează caracterul mărcii, în ciuda schimbărilor de filosofie constructivă, dar este şi mult mai practic pentru uitlizatori.