Cu BMW M3 și M4 Competition pe circuit – Potpuriu pentru petrolheads

Există o categorie de oameni, ades catalogați drept bolnavi, cărora le place să fie legați strâns, abuzați, supuși unor suplicii pe care cei mai mulți nu le-ar accepta. Mă numesc Bogdan și, timp de 3 zile, am trăit cel mai ciudat experiment – ploaie torențială, circuit, 510 CP, tracțiune spate, scaune-scoică. Bondage pentru petrolheads. Între reprizele de dulce tortură, m-au revitalizat frigiderul, viorile, licoarea și ora de tehnică. Confuz? Detaliez mai jos, în povestea mea cu BMW M3 și M4 Competition pe circuit. Foto: Radu Chindriș

Fericirea se ascunde în orice detaliu. În frumusețea inocentă a unui fluture. În joaca unui copil. În mirosul de iarbă proaspăt tăiată. În halba brumată mustind de bere rece. În clipa când privirile vi s-au întâlnit pentru prima oară. În țigara de după. Fiecare are farmecul său, dar niciunul nu atinge intensitatea fericirii pe care am trăit-o eu. Dac-ar fi s-o povestesc pe șleau, revista asta nu s-ar putea vinde la liber. N-o s-o fac deci.

E o poveste aparent eterogenă, despre cea mai frumoasă călătorie, una dintre cele mai apreciate podgorii, cel mai romantic frigider, cel mai vestit lutier român și cel mai celebru super-sedan. Doar aparent eterogenă, pentru că în realitate este vorba despre artă în diverse forme.

BMW M3 și M4 Competition – călătoria

Materializarea climaxului sedanurilor de înaltă performanță: BMW M3 Competition. Orice detaliu tehnic își pierde importanța în fața aspectului său. Nu e frumos. Nici nu-și dorește asta. Dar este spectaculos până la ultimul detaliu, cu elementele din fibră de carbon plasate ostentativ la vedere. Și nu-s nici puține, nici mici – prizele de aer din bara frontală, carcasele oglinzilor, eleronul, deflectorul din spate și chiar întregul plafon își expun textura.

Cheia e în buzunarul meu, iar eu sunt în culmea fericirii. Mă așteaptă 400 km pe cele mai virajate rute din România, la bordul sedanului care atinge suta în 3,9 secunde și împinge doar cu gumele de 285/35 R19 din spate. Știu că mâine urmează să-l alerg câteva ture pe Transilvania Ring, deci mă decid să respect legea. Fără Waze, fără detectoare de radar, fără teamă de polițiști pitiți în cele mai dese tufe, cu vitezomanii în cătarea pistolului cu unde. Lin. București – Comarnic curge greu, la fel și benzina în cilindri – numai 8 l/100 km satură potentul 6-în-linie.

➡ BMW 303 și alte modele emblematice, într-o galerie foto 💡

O arhitectură care a apărut în gama bavarezilor în 1933, odată cu propulsorul M78, de la BMW 303. Atunci, dezvolta 30 CP și 78 Nm. Azi, după 9 decenii, a ajuns la 510 CP și 650 Nm.

Din Comarnic, încep să-mi uit progresiv legământul și, odată cu virajele de la Posada, mă bucur fără efort de fiecare metru parcurs. Schimbarea treptelor la 2000 rpm în modul Confort este suficientă pentru a-i depăși pe majoritatea colegilor din trafic. Dacă Basarab I i-a snopit aici pe Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, și a sa armată, eu nu mă lupt cu niciun adversar. Însă mă îndrept spre Transilvania, unde azi, după aproape 7 veacuri, sper să găsesc ceva mai multă armonie între români și unguri.

Un ciot de autostradă

Ocolesc Brașovul și-mi dau întâlnire cu proaspăt inaugurata porțiune de autostradă Râșnov – Cristian. Puțin peste 6 km cu două benzi pe sens, pe care neamțul îi devorează cu nesaț, în căutare de mai mult. Îl potolesc repede – au costat 25 milioane de euro, așa că nu putem să-i călcăm fără scrupule în… roți. Îl rog să fie răbdător – cu puțin noroc, vom prinde amândoi în viață inaugurarea întregii autostrăzi A3 Comarnic – Brașov, care trenează deja de 12 ani. Statul român s-a apucat de ea imediat după nașterea bunicului său, M3 E90. Tare și-ar fi dorit bătrânul să-și dezlănțuie V8-ul pe promisa șosea de viteză, fără să știe atunci că nici inima 6-în-linie twin-turbo a nepotului n-o va cuceri. Poate că va fi inaugurată când o apărea primul M3 electric. Poate.

➡ Viteza maximă crește la 120 km/h pe Drumurile Expres 💡

Până în Sibiu, doar o bandă pe sens, doar extaz, doar depășiri de calupuri a câte zece mașini cu o ușurință dezarmantă, fără pic de risc. Câțiva proprietari de Ursuleți și Pisicuțe cu poftă de tăvăleală. Le răspund cu un zâmbet, fără să dau curs provocărilor. Azi, sunt zen. Trec prin Blaj, unde Bosch produce o mulțime de senzori, inclusiv pentru ABS și ESP. Șansa ca exemplarul meu M3 Competition să-i aibă în componență e mare, dar nu intenționez să-i pun la treabă astăzi, pe șosea. Sigur, mâine, pe circuit, o să fie altceva. Finalul călătoriei mă prinde la Târgu Mureș, unde mă regrupez cu colegii din presă și cu celelalte M3 și M4 Competition din caravană.

Povestim, degustăm licorile casei de vinuri Liliac, le asortăm cu cele mai fine specialități puse la dispoziție de Hotelul Privo. Fără exagerări însă. Doar o noapte scurtă ne desparte de punctul culminant al călătoriei. Nu vrei să fii greoi, obosit, lent.

Surpriza frigiderul

Dimineața înecată în ploaie torențială pare să compromită punctul culminant al deplasării. Un mic dejun frugal înainte de cei 15 km care mă despart de Transilvania Ring. E prima oară când ajung pe „ringul“ românesc și descopăr multe similitudini cu Nordschleife – firește, păstrând proporțiile. Diferențe de nivel accentuate, denivelări pe porțiuni de accelerare, multe zone tehnice și viraje fără zone de degajare. Un traseu pe care nu vrei să scapi mașina, pentru că, aproape invariabil, vei sfârși în parapete sau în anvelopele de protecție.

Însă până să încep a-mi face griji, dau cu ochii de prima surpriză a zilei – frigiderul. Bula romantică. Isetta este bolidul biloc cu propulsor într-un cilindru în patru timpi, de 250 cm3 și 12 CP. Suficient pentru o mobră de oraș, insuficient pentru „talentul“ meu de șofer – mi s-a oprit motorul la prima plecare de pe loc. Ambreiajul cuplează în plaja a 3 mm. Dacă ai ratat-o, pa! Nici nu mai țin minte de când nu mi s-a mai oprit un motor… Dar Isetta m-a ridiculizat. Am pornit cu greu.

➡ Isetta revine în producție! 💡

Totul pare anapoda – schimbătorul e pe stânga, vitezele sunt pe dos, comenzile pentru ștergătoare și dezaburire sunt niște pârghii care par prea fragile. Dar totul funcționează nemțește. Schimb primele două trepte, dar într-a treia nu pare a avea putere să tragă. Cică merge cu 85 km/h. Eu, la numai 30, mă tem să nu mă ia vântul. Dar nu despre asta-i vorba. E vorba despre patină. Despre cele 6 decenii care și-au lăsat amprenta în mirosul din habitaclu, despre bucuria de a conduce o mașină născută odată cu tatăl meu. Despre cum tehnica de bază funcționează peste decenii, despre inventivitate și despre plăcerea de a le descoperi. Despre evoluție.

Slalomul

Evoluție. Un cuvânt pe care fanii mărcii pare-se că nu-l asociază cu 128ti. Tracțiune față la o compactă BMW pare sacrilegiu. Dar când adaugi un diferențial mecanic cu alunecare limitată se schimbă situația. Pe traseul de îndemânare, format din jaloane, cu evitare de urgență a obstacolului, viraj de 180°, din nou jaloane și parcare, subsemnatul a stabilit cel mai bun timp pe ploaie. Sigur, Murphy și-a băgat coada, ploaia s-a oprit. Asfaltul s-a uscat, iar campionul ad-hoc a sfârșit în mizerie, bătut măr de timpii următorilor jurnaliști. Trist, plouat și bătut de vânt, am luat în piept următoarea provocare.

Artistul

Tot despre îndemânare este vorba și aici. Dar nu a jurnaliștilor, ci a celui mai bine cotat lutier român. Un lutier produce și recondiționează instrumente muzicale cu coarde. Iar Francisc Gyorke este singurul român care a reușit să ia bronzul la Olimpiada de la Cremona, în 2018. A fost fotbalist și a devenit cel mai bun lutier. Este un exemplu viu că fiecare dintre noi are o chemare și că avem datoria de a o căuta cu orice preț. Acum, instrumentele pe care lutierul din Reghin le fabrică manual se vând cu prețuri între 1500 și 10.000 de euro. Dar omul din spatele lor a rămas volubil și accesibil, iar pasiunea cu care descrie meșteșugul îți umezește ochii.

Tehnica

Cu adevărat impresionat, am trecut de la poveștile cu daltă și rindea la cele cu zecimi de secundă și senzori de top. Michelin a încălțat un M4 Competition cu un set de semi-slickuri Pilot Sport Cup 2. Acestea care pot fi achiziționate împreună cu un set de senzori și un receiver. Apoi, descarci aplicația Michelin Track Connect pe telefon, conectezi receiverul la telefon prin Bluetooth, introduci modelul mașinii, numele circuitului și condițiile atmosferice, iar senzorii măsoară automat diferența dintre presiunea actuală și cea ideală.

Se pot înregistra timpii pe diferite porțiuni de circuit, accelerațiile laterale și longitudinale și viteza maximă atinsă, astfel că te poți bucura de tot potențialul mașinii. Nu și când plouă, așa cum s-a întâmplat în ziua ieșirii noastre pe circuit.

Vedetele: BMW M3 și M4 Competition

În sfârșit. Spectacolul nu se termină până nu cântă soprana. În cazul nostru, cea mai puternică mașină. Am avut de ales între două modele Competition, M3 și M4. Am fost consecvent și m-am îndreptat către M3-ul cu care am venit din București. Scaunul sport pare a mă îmbrăca și mai fix pe circuit, iar casca mă închide într-o lume numai a mea. Îmi înăbuș entuziasmul de copil, conștient că în față se deschide fericirea. Cuplez modul Sport, deschid clapetele de la eșapament prin apăsarea unui buton, volumul sunetului crește simțitor, și pornesc. Coloana este deschisă de instructorul Silviu Toma, cu M440i, urmează patru modele Competition și încheie un 330d xDrive condus de Constantin Ciobanu, al doilea instructor BMW.

Tur de încălzire. Traseul ăsta e foarte periculos. Simt denivelările la viteză mică și știu că în accelerare maximă se amplifică, dar fix asta mă incită. Liber la accelerație! Cu toată măiestria lui Silviu, remarc diferența dintre M440i și M3 Competition – distanțele de frânare, accelerația la ieșirea din virajele strânse, stabilitatea pe viraje largi, toate mă fac să par mai bun decât sunt.

Între matematică și poezie

Motorul S58 nu are niciun ajutor electric. Putere brută izvorâtă din două turbocompresoare, fiecare deservind trei cilindri. Are vilbrochen din oțel forjat și bloc motor „closed deck“, care ameliorează răcirea în capul pistonului și crește rigiditatea, pentru ca eu să-l pot tura în 7200 rpm fără griji. Pe viraje, carterul inferior cu două camere se asigură că uleiul ajunge mereu la pompă. Răcirea cu două pompe de apă și două radiatoare ține temperatura sub 100°C, indiferent cât de tare împing accelerația. Există și radiatoare de ulei pentru motor și pentru cutia ZF, tocmai pentru momente ca ăsta. Toate îmi trec rapid prin cap, în timp ce mașina glisează câțiva centimetri la ieșirea din viraj, până când diferențialul spate mă oprește fin din derapaj.

La fel de fin schimbă cutia cu convertizor de cuplu, de aceea pe circuit ți-e dor un pic de brutalitatea unui ambreiaj dublu. Nu e o mașină ușoară, și asta se simte. Dar nici eu nu sunt ușor de impresionat, așa că-i dau cât poate. Un carusel din șase mașini care caută pista de sub pelicula de apă, umplând văile din Cerghid cu tunetele a 36 de cilindri. Artă!

Arta poate căpăta diferite forme. Forma concavă a unui pahar cu vin nobil. Curbura unei viori care mângâie auzul. Patina unui obiect care-ți întoarce simțurile în ere apuse. Atacul unui viraj pe trasa ideală. Complexitatea unui supercar care, de 35 de ani, doboară continuu recorduri de viteză, fără să-și rătăcească utilitatea de sedan. Artă!

Verdict AutoExpert

Trebuia să fie un eveniment de lansare a modelelor M3 și M4 Competition. A fost însă mult mai mult de-atât. BMW România știe, vrea și poate să organizeze evenimente complexe, care să-i „topească“ și pe jurnaliștii bătrâni, ca mine. Chapeau, Alex!