Să vizionezi probele unui raliu e o experiență deosebită. Să te deplasezi la un așa eveniment cu un Renault RS crește considerabil gradul de spectaculozitate. Ce se întâmplă când în ecuație mai apare și Alex Filip?
Alex Filip este unul dintre cei mai cunoscuți piloți de raliuri contemporani, fiind un “jucător” cu experiență în Campionatul Național de Raliuri Dunlop și unul dintre pionii principali ai luptei automobilelor cu două roți motrice. Component al echipei BCR Leasing Rally Team, Alex beneficiază de aportul a doi aliați de nădejde, “responsabili” la rândul lor de rezultatele foarte bune obținute; este vorba de navigatorul Bogdan Iancu și de teribilul Renault Clio R3 Maxi EVO.
Am avut ocazia în luna mai să mă deplasez la Raliul Moldovei 2012 la bordul spectaculosului Renault Clio RS Gordini și am profitat de ocazie pentru a-l imortaliza alături de fratele său, automobilul de competiție al lui Alex. Dintr-una într-alta, am pornit o discuție interesantă, curmată brusc de experiența de co-driving pe care Alex mi-a oferit-o la shakedown-ul evenimentului. Pentru că nivelul de entuziasm era prea ridicat pe moment, am pus o pauză și am reluat discuția după desfășurarea competiției. În cele ce urmează vă oferim fragmente ale dialogului cu Alex, transpuse într-un interviu.
1. Pentru că este unul dintre cele mai recente momente din cariera ta, povestește-ne sentimentul trăit la primul raliu la care a participat și fiul tău, Tudor, și la care ai câștigat locul I la două roți motrice.
Prezența fiului meu la primul lui raliu mi-a adus un spor de concentrare și dorința de a câștiga. Am simțit același sentiment și la Sibiu Rally Show 2011, unde de asemenea am reușit câștigarea clasamentului 2RM. Fără îndoială că prezența lui mă motivează și, clar, nu cred în teoria care spune că nașterea propriului copil te înfrânează cu minim 0,5 sec/km.
2. Deoarece ai acumulat deja o experiență însemnată la bordul lui Renault Clio, vorbește-ne puțin despre acest automobil. Cum îi intră în grații unui pilot? Cu ce-l cucerește?
Clio-ul pe care îl pilotez de la începutul lui 2011 are niște atuuri evidente, iar pe scurt aș enumera stabilitatea, grație suspensiei dezvoltate de către RenaultSport în colaborare cu Ohlins, frânele, care pe asfalt te fac să simți inerția organelor și a creierului și, nu în ultimul rând, puterea motorului de 250 CP, obținuți la 8.500 rpm. Este o mașină care te face să te simți pilot, iar cutia de viteze cu comandă secvențială contribuie din plin la acest sentiment.
3. După ce ți-au trecut prin mână mai multe modele Renault Sport, ce crezi că le face atât de apreciate de iubitorii de automobile?
Înclinația constructorului francez către mașinile sport accesibile publicului larg este de notorietate. M-a impresionat întotdeauna gama Renault Clio RS, iar anul trecut am avut ocazia să fiu deschizător al etapei de viteză în coastă de la Sinaia la volanul unui Renault Megane RS. Glumind puțin, motorul pare a fi cam ca Banca Națională a Franței – are rezerve inepuizabile.
4. Despre Gordini? Cum vezi inițiativa Renault de a reînvia acest brand?
Gordini este un brand legendar, iar pasionații cred că-și amintesc cu plăcere de celebrul model Renault 12 cu care s-a alergat în diferite competiții interne și internaționale. Chiar mă bucură readucerea acestei mărci în actualitate.
5. Cum a început povestea ta cu Bogdan Iancu? Unde v-ați cunoscut? Cum de ați ajuns să vă ghidați după același caiet de dictare? Și, nu în ultimul rând, ce apreciezi cel mai mult la colegul tău de echipaj?
La începutul lui 2009 l-am sunat pe Bogdan, știindu-l liber de contract, și i-am propus să colaborăm. I-am dat câteva zile de gândire, iar apoi mi-a răspuns pozitiv. Din păcate, în acel an nu am reușit să luăm startul la prima etapă a sezonului; am început colaborarea abia de la cea de-a doua etapă, iar la finalul acelui sezon aveam să câștigăm titlul de vice-campioni naționali ai clasamentului 2RM. La Bogdan apreciez foarte mult puterea de a mă motiva în timpul cursei și feeling-ul pe care-l are în mașina de concurs. Iar ceea ce ne leagă cel mai tare este pasiunea nemărginită pentru raliuri.
6. Ce înseamnă din punct de vedere sportiv viața unui pilot de raliuri, dincolo de mediatizare celor câteva sute de km ale unui raliu?
Pentru mine, timpul dintre curse, dar și intersezonul reprezintă o perioadă de pregătire fizică și mentală. Încerc să fac sport cu tentă cardio ori de câte ori am posibilitatea. Cel mai des fac cycling la sală, road-biking cu noua mea cursieră și jogging pe distanțe cuprinse între 6 și 8 km. Iar iarna, ski. De asemenea, alimentația are un rol foarte important, iar pentru că ajunsesem la o greutate nefirească pentru un pilot de raliu, am hotărât să fac ceva în acest sens. Și, asistat de un nutriționist sportiv am reușit să scap de 23 kg, mai urmează încă 7 kg. Dar toate astea nu pot fi posibile decât cu o disciplină sportivă și alimentară strictă. Nu beau alcool și nici nu fumez, și rareori adorm după ora 23.
7. Care sunt metodele prin care treci peste momentele mai puțin reușite, sau de care nu ești foarte mulțumit?
În viața unui pilot de raliu există urcușuri și coborâșuri. Pentru mine, ceea ce mă face să trec peste orice obstacol este uriașa pasiune pentru acest sport. Vreau să fiu la start, să stau la volanul mașinii și să concurez. De aceea, până acum nicio barieră nu m-a putut opri. Și-mi doresc să reușesc în continuare.
8. Inevitabil, pentru că mulți au curiozitatea asta când vine vorba de piloți, te voi întreba ce automobil/automobile se află parcate în fața casei tale?
Trebuie să recunosc că nu mă dau în vânt după mașinile scumpe. Le admir în show-room, însă nu mă văd într-o mașină după care oamenii să întoarcă capul. Prefer să întoarcă capul după mine spectatorii de pe probele speciale, nu trecătorii de pe stradă. Dar ca să răspund la întrebare, în curtea casei mele se află mașinile companiei în care lucrez atât eu, cât și soția mea Maria – Citroen C5 Tourer, respectiv Ford Focus.
9. Dacă ai părăsi raliurile și te-ai reorienta spre alt tip de competiție automobilistică, unde crezi că te-ai adapta cel mai bine?
Greu de răspuns. Rămânând în automobilism, fără discuție optez pentru raliu. Daca ar fi să schimb sportul, m-aș orienta către ciclism, totuși.
10. Care sunt sfaturile pe care le-ai da, ținând cont de experiența ta, șoferilor din ziua de azi? Care crezi că sunt greșelile cele mai importante pe care le fac mulți, în traficul zilnic?
Din punctul meu de vedere, nu viteza la volan este cea mai mare problemă, ci utilizarea ei fără simț de răspundere. Într-un an parcurg peste 50.000 km pe drumurile patriei și întâlnesc tot felul de participanți la trafic care se expun, fără ca ei să conștientizeze, uneori, la situații care le pot fi fatale. Dar sunt încântat că odată cu înnoirea parcului auto din România, responsabilitatea șoferilor a crescut. Mai e mult de lucrat la responsabilizare și civilizație, dar cred că suntem pe drumul cel bun. Sfatul meu ar fi legat de folosirea telefoanelor mobile cu ajutorul sitemelor ‘mâini libere’ și cedarea volanului atunci când alcoolul este prezent.
11. Dacă ai fi nevoit să renunți la pilotaj și la lumea raliurilor, care crezi că ar fi domeniul care ți-ar stârni cel mai tare interesul?
Fără doar și poate ciclismul, pe care l-aș putea practica la nivel de amatorism.
12. După ce ai simțit pe pielea ta toate implicațiile vieții de pilot, crezi că ai reuși să faci față presiunii de pe margine, dacă Tudor ți-ar călca pe urme?
Dacă ar fi să aleg eu, nu aș vrea ca Tudor să practice acest sport. Suma sacrificiilor și a compromisurilor este prea mare. Dar va fi opțiunea lui Tudor și-l voi susține indiferent de sportul pe care-l va alege. Însă, mie mi-ar plăcea să devină pilot de avion.
13. Fă-ne o scurtă trecere în revistă a automobilelor la bordul cărora ai concurat până acum, marcând plusurile pe care le-ai apreciat la fiecare.
Am început la volanul unei Dacii Nova în 2003. O mașină ideală pentru un debutant, însă cu prea puține veleități sportive. Apoi, din 2004 am continuat cu un Citroen Saxo care deja se putea numi mașină de curse. Acest model mi-a adus multe satisfacții și cred că am învațat multe pilotându-l. Manevrabilitatea era punctul lui forte. Apoi, în 2007 am avansat la modelul Citroen C2R2. Abia de atunci am înțeles ce inseamnă o mașină construită de departamentul competiții al unui producător de automobile. Iar din 2011 mă aflu la volanul Clio-ului R3 Maxi EVO. care este un automobil net superior celor folosite în trecut.
14. Ce melodie ai alege pentru a fi folosită drept fundal sonor pentru un scurt filmuleț al carierei tale de până acum?
“Don’t stop me now” sau “The show must go on” ale regretatului Freddie Mercury (Queen).
15. Cum crezi că ar putea fi crescută popularitatea automobilismului sportiv în România?
Aici este o poveste lungă. Firesc ar fi ca totul să pornească de la Federația Română de Automobilism Sportiv. Dar cum politica federației este similară cu ‘don’t look outside the box’, sportul nostru este mediatizat în urma eforturilor depuse exclusiv de o parte dintre concurenți, dar și de câțiva jurnaliști și producători inimoși. Sper totuși ca etapa de IRC ce urmează să se desfășoare la Sibiu să aducă boom-ul mediatic pe care ni-l dorim cu toții. Iar dacă și Clujul va reuși să devină etapă internațională, lucru pe care mi-l doresc foarte tare, deja lucrurile vor sta altfel.
16. Deși cred că știu la ce te vei referi, amintește cititorilor noștri un moment pe care îl consideri de cumpănă, din cariera ta.
Mă gândesc în primul rând la accidentul violent din 2010, de la Raliul Sibiului, care a avut loc la viteza de peste 155km/h, din cauza ruperii unui pivot al roții din dreapta. Ne-am văzut în situația de a fi distrus complet materialul de concurs și de a nu mai putea termina sezonul, din motive financiare. Însă, din fericire, și datorită implicării Renault România am reușit să continuăm începând cu 2011 la volanul acestei mașini foarte performante.
17. Alege un pilot de raliuri, din toate timpurile, în dreapta căruia ți-ar plăcea să concurezi, ca navigator.
Nu aș putea concura ca navigator pentru că nu am o chemare pentru acest post. Dar mi-ar plăcea tare mult să mai pot sta în dreapta lui Simon Jean-Joseph sau a lui Philippe Bugalski la o sesiune de teste, pentru a deprinde cât mai multe secrete de la ei. Nici pe Petter Solberg nu l-aș refuza dacă m-ar invita în mașina sa…
