Ca de obicei în ultimii patru ani, ediţia de august este dedicată, în mare parte, eforturilor producătorilor auto în domeniul securităţii.
De la o generaţie la alta, maşinile sunt mult mai sigure, mare parte dintre noile sisteme devenind echipamente de serie, unele chiar obligatorii, ca ABS sau ESP.
Dar o maşină ideală nu poate să rezolve singură problema securităţii. Mai este nevoie de cel puţin doi factori – şoferul şi drumul. Din păcate, cel mai uşor este să dai vina pe şofer, fără a ţine cont de ceilalţi factori externi. Sunt de acord că sunt printre noi mulţi nesimţiţi şi/sau inconştienţi, care conduc numai după propria lege şi nu-mi doresc decât să fie arşi la buzunare, din ce în ce mai des şi cât mai mult. Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem că majoritatea şoferilor au comportamentul influenţat şi de condiţiile de trafic, de multe ori aflate la nivel de Ev Mediu, pe şoselele româneşti.
Aşa ajungem la veşnicul subiect – infrastructura, despre care am dat de curând două exemple aflate la cele două extreme. În primul rând, trebuie să constatăm că vara aceasta reprezintă primul sezon care beneficiază de autostradă completă de la Bucureşti la Constanţa. Sunt convins că acesta este unul dintre motivele principale pentru creşterea numărului de turişti pe Litoral. Chiar şi în condiţii de aglomeraţie, mai ales acum, când s-a anulat taxa de pod de la Feteşti, ajungi în două ore la Constanţa, lucru greu de imaginat cu numai un an în urmă. Sigur, este stupidă rezolvarea aleasă de guvernanţi pentru eliminarea aglomeraţiei de la punctul de taxare, pentru că soluţii eficiente şi civilizate există, dar numai dacă cineva îşi pune neuronii la contribuţie.
Dar caştigul major al acestei prime autostrăzi complete este dat de reducerea numărului de morţi din accidente, pe traseul Bucureşti – Constanţa. Numai acest motiv ar trebui să convingă pe toată lumea, dacă mai era nevoie, de necesitatea unor drumuri sigure. Iar drum sigur înseamnă, implicit, autostradă. Bineînţeles că nu-i suficient, pentru că puţini dintre şoferii români ştiu ce înseamnă să circule pe autostradă, unii din lipsa celor şapte ani de acasă (crezând că autostrada este numai a lor), alţii din lipsa educaţiei (nu ştiu vreo şcoală de şoferi care să-şi instruiască elevii pe autostradă şi să aibă în programa de curs lecţii specifice). Dar, chiar şi aşa, lipsa stresului indus de traversarea localităţilor, de necesitatea depăşirilor frecvente sau de apariţia pe carosabil a unor obstacole neprevăzute conduce la mai multă siguranţă, pentru toată lumea.
La polul opus, sunt zone întregi din care aproape că lipseşte infrastructura. Cel mai nefericit exemplu pe care l-am întâlnit în ultimul timp este judeţul Buzău. Aici, în ciuda unor obiective turistice unice, care ar putea să atragă turişti din toată Europa, autorităţile locale efectiv îşi bat joc de cei care îndrăznesc să le calce prin zonă. Mi-e greu să descriu starea drumurilor judeţene, care fac legătura între aceste locuri de vis, pentru că în multe situaţii este dificil de trecut chiar şi cu un 4×4 – relevant este drumul către Colţi – Aluniş, unde totul arată ca după bombardament, în ciuda panourilor care ne anunţă că drumul a fost reabilitat din fonduri europene, în 2004. Sincer, cred că aici este un loc în care DNA ar avea foarte mult de muncă.
Având în vedere că este vacanţă, vă doresc drumuri bune şi să vă bucuraţi de zone mai puţin cunoscute, dar cu adevărat surprinzătoare, cum ar fi plaja de la Vadu sau liniştea lacului de la Siriu.
