Test drive Ford KA

După Fiesta a venit rândul celui mai mic element al gamei Ford să avanseze cu o generație. Noul Ka îmbină experiența tehnică a grupului Fiat cu valorile sportive ale brandului american, totul în doar 3,65 m.

Probabil că foarte puțini dintre voi stiați că între Fiat 500 și noul Ford Ka există o legatură de rudenie mai puternică decât simpla afiliere la același segment mini. Pentru a reduce costurile asociate dezvoltării unui nou model de clasă mini cei de la Ford s-au aliat cu Fiat, constructor cu o vastă experiență în domeniu mașinilor cu factor de mărime redus. Punctul de plecare a reprezentat platforma modelului Panda, veteran al industriei dacă luăm în considerare cei XX ani de când se află în producție, iar rezultatele au fost noile 500 și Ka. Refolosirea platformei Panda nu reprezintă o dovadă de lipsă de implicare din partea producătorilor, ci o alegere care permite dezvoltarea rapidă de noi modele și menținerea costurilor de producție la un nivel acceptabil. Avantajele nu sunt doar de partea producătorilor, o platformă refolosită fiind aleasă doar dacă și-a demonstrat fiabilitatea de-a lungul timpului, ceeace duce la o scădere a costurilor de exploatare.

KinetiKA
Ca orice model nou lansat în gama Ford, Ka a trecut prin filtrul kinetic, rezultatul fiind un model tineresc care păstrează mult din esența vechii generații la nivel de atitudine. Partea frontală este dominată de grila trapezoidală de dimensiuni generoase încadrată de faruri prelungite pe capoată în stilul celor de pe noua Fiesta. În spate, asemănarea cu vechea generație este sugerată de forma bombată a hayonului, iar simetria de blocurile optice cu o formă asemenea farurilor. Cea mai mică doză de Kinetic din gama Ford are potențialul necesar pentru a atrage o gamă largă de clienți, dar nu mai șochează la nivel de design așa cum a făcut-o prima generație.
Contrast la interior
Dacă la exterior, e dificil să găsești o linie comună între Panda, Cinquecento și Ka, inspirația pare să se fi epuizat atunci când s-a făcut trecerea către interior. Layout-ul comenzilor urmează fidel configurația lui Panda, consola centrală primind ca element distinctiv doar logoul cromat Ka. Probabil că dacă nu aș fi condus vreodată un Panda, sau nu aș fi văzut interiorul noii Fiesta, aș fi trecut habitaclul lui Ka pe strategia de reducere a costurilor.
Este adevărat, butoanele sunt altele, fontul este puțin diferit și, mai nou, există posibilitatea personalizării cromatice, dar sentimentul de deja-vu este pregnant. Dacă Fiat a investit considerabil mai mult efort în rebrandingul interiorului, prin introducerea unor elemente originale (cadran de bord, consolă), cei de la Ford par să fi țintit doar scăderea costurilor de producție, singura modificare vizibilă având loc la nivelul fețelor de uși. Sper totuși ca această strategie să aibă un efect vizibil asupra prețului de achiziție, altfel nu reprezintă decât o scădere a timpilor de producție pentru Ford. De lăudat ar fi multiplele spații de stocare prezente atât la nivelul consolei centrale cât și pe uși plus ergonomia comenzilor.
Poziția la volan prezintă aceeași problemă ca și în 500, reglajul pe verticală fiind redus la nivelul unghiului de înclinație a șezutului, complet ineficient pentru persoane înalte.
În spate doi adulți nu vor aprecia decât traseele de scurtă durată, spațiul fiind limitat pentru cap și genunchi, iar capacitatea portbagajului, deși simbolică, se încadrează în specificul clasei mini.
[_newpage_]
Magia șasiului
Din punct de vedere dinamic, Panda nu se poate lăuda cu o carte de vizită impresionantă, șasiul micului italian fiind caracterizat mai mult prin manevrabilitate decât prin sportivitate. Deoarece pretențiile dinamice aplicate oricărui Ford sunt la un alt nivel față de Fiat, inginerii au primit sarcina de a insufla sportivitate șasiului de Panda. Modificările aduse părții tehnice au pornit de la puntea spate, care a primit o bară antiruliu, și s-au extins către puntea față prin modificarea suspensiei și a direcției.
La viteze superioare direcția asistată electric opune o rezistență corectă, în timp ce pe măsură ce încetinești are loc o cuplare automată a funcției « City » de la Fiat, acționarea volanului necesitând un efort minim. Trecerea de la un volan « greu «  la unul « foarte ușor » este cam abruptă și necesită obișnuință, altfel vei avea tendința de a brusca volanul când nu trebuie.
Nici suspensia nu a fost trecută cu vederea, noile amortizoare și arcuri elicoidale contribuind activ la o ținută de drum fermă în condițiile unui ruliu redus.
Cel mai puternic propulsor disponibil pe noul KA este un diesel 1.3 TDCi de 75 CP, în timp ce alegerea convenabilă din punct de vedere al costurilor va fi motorul pe benzină de 1.2 l și 69 CP. Lipsa unității de 1.4 l 16 v / 100 CP este destul de greu de explicat în contextul în care Ford insistă pe latura dinamică, mergând atât de departe încât a testat noul Ka pe Nurburgring. Sunt curios ce timp a scos motorul de 1.2 l pe benzină în condițiile în care masa totală a mașinii se apropie de o tonă, probabil că GT-R-ul nu are de ce să își facă prea multe griji. În mediul urban, propulsorul pe benzină are ca atuuri consumul și silențiozitatea, dar se simte ușor depășit de greutatea mașinii, dieselul dovedindu-se mai alert și mai capabil.
Privit în comparație cu 500, noul Ka are avantajul unei dinamici bine studiate, dar pierde puncte la interior, unde inspirația marca Panda nu îi face deloc cinste. Elementul care va face diferența între succes și mediocritate pentru noul Ka este prețul, despre care vom avea informații oficiale abia la începutul anului 2009, când va avea loc lansarea națională. Până atunci nu ne rămâne decât să îl admirăm în cea mai nouă producție James Bond.