Nissan Juke 1.6 T 190 CP

Şapte zile alături de Juke şi nu mai puţin de 17 remarci pozitive primite la adresa lui de la sexul frumos.

Şapte zile alături de Juke şi nu mai puţin de 17 remarci pozitive primite la adresa lui de la sexul frumos. Are MINI motive reale de îngrijorare/gelozie?

Raspunsul este pe cât de simplu, pe atât de sincer: Da! Spun asta după ce am condus Nissan Juke o săptămână, timp în care am fost în centrul atenţiei, senzaţie asemănătoare cu aceea întâlnită doar la primul test cu X6 din România.

Juke este cea mai nouă creaţie de la Nissan, primul crossover de clasă mică şi concurent de temut pentru noul MINI Countryman. Primele fotografii prezentau o struţo-cămilă, un fel de SUV de mici dimensiuni cu un design folosit pe benzile desenate. Realitatea este şocantă, Juke fiind genul de maşină pe care fie o adori, fie o urăşti. Testul a arătat că numărul celor care o iubesc este considerabil mai mare, iar interjecţiile admirative s-au ţinut lanţ. Am fost oprit deseori pentru a furniza informaţii, publicul aşteptându-se ca acest model să coste în jurul sumei de 50.000 de euro (aceste supoziţii să vină oare în urma consultării listei de preţuri de la Murano?!).

Cei mai mulţi au rămas plăcut surprinşi de preţul de achiziţie care porneşte de la  15.490 de euro cu toate taxele, precum şi de motorizarea 1.6 l turbo şi 190 CP. Personal, apreciez formele sculptate ale lui Juke şi îl consider potrivit pentru jungla urbană unde gropile şi bordurile fac parte din cotidian.
Moto?

Interiorul păstrează aceeaşi cantitate de “tupeu”, poziţia de la volan creând senzaţia că te afli la volanul unui SUV (în cazul meu un Infiniti FX ceva mai coborât). Volanul cu trei spiţe, precum şi capota bombată cu sprâncenele (a se citi “poziţiile”) la vedere, te conving că ai de-a face cu ceva mai mult decât un crossover de clasă mică. Am remarcat consola centrală vopsită în culoarea caroseriei care seamănă cu rezervorul de carburant al unei motociclete. Pentru un plus de fun, Juke dispune de două afişaje LCD: unul pentru sistemul de navigaţie şi audio, în timp ce al doilea afişaj joacă două roluri: o parte controlează sistemul de climatizare, iar prin apăsarea butonului D-Mode se schimbă cu totul micul ecran amplasat în dreptul schimbătorului de viteze. Când selectezi D-Mode ai posibilitatea de a alege între modurile Normal, Sport şi Eco si poţi urmări cât de eco conduci, puterea disponibilă sau câţi G ai reuşit să atingi.

Textura folosită la tapiţeria scaunelor merită o atenţie deosebită, fiind de cea mai bună calitate şi foarte rezistentă la uzură. În spate, spaţiul nu este foarte mare, dar persoanele cu înălţime medie pot călători confortabil. Atenţie însă la bagaj, deoarece portbagajul măsoară doar 251 de litri! Ne-a plăcut în schimb compartimentarea acestuia, precum şi sertarul care devine util când transporţi mărunţişuri fragile.
Ohh, da!

Motorizarea de 1.6 l turbo şi 190 CP atrage cel puţin la fel de multe zâmbete ca designul. Discutăm de un propulsor turbo şi o cutie manuală cu 6 trepte sau una automată tip CVT. La test a fost disponibil modelul cu manuală, dar în cadrul concursului “Maşina anului 2011 în România” am avut ocazia să conduc şi automata.

Poziţia înaltă de condus şi ambreiajul ceva mai ferm aduc un plus de sportivitate senzaţiilor trăite. Pentru început am ales să conduc în modul ECO, pe care îl consider foarte asemăntor cu modul Normal. Pedala de acceleraţie îţi permite să tuseşti în ea în timp ce consumul de carburant se poate situa în jurul valorii de 10 l/100 km în traficul din Bucureşti. Odată selectat modul Sport, am avut un sentiment de deja vu … se conduce la fel de bine ca un Countryman, însă este ceva mai confortabil. Surprizele plăcute vin şi de la noul motor care livrează liniar puterea, lipsind acele “svâcuri” specifice MINI. Acest lucru se traduce printr-o bună colaborare între şofer şi maşină, implicit mai multă încredere când adopţi un stil de conducere mai alert. Sintetizând, Juke este peste aşteptări, o maşină plină de haz care te binedispune de fiecare dată când ajungi în preajma ei şi care în sinea ei este mai serioasă decât un sobor de preoţi.