Test drive Volkswagen Beetle 1.2 TSI 105 CP

Nu-ți trebuie multe cuvinte, sau formulări pompoase pentru a face referire la Volkswagen Kafer. Legenda modelului a început în 1938, iar în 2011 s-a reinventat sub forma noului Beetle.

Povestea începe în anii ‘35-’36, când un celebru dictator german a luat hotărârea de a crea un automobil pentru popor. Meritul transpunerii ideii în realitate (deși mulți consideră că proiectul „Kafer“ a fost gândit de inginerul evreu Josef Ganz) îi este atribuit unei somități a istoriei auto, inginerul Ferdinand Porsche. Indiferent cine a fost de drept tăticul „broscuței“, intrarea ei în fabricație în 1938, producerea a 22 de milioane de exemplare și încetarea producției abia în 2003, îl transformă într-unul dintre cele mai de succes automobile din istorie.

Volkswagen a încercat să repete istoria în 1998, când a introdus în producție Beetle, dar probabil că nici măcar cei din companie n-ar putea spune cu mâna pe inimă ca a fost un model de care sunt mândri. Conștientizarea meritelor ce i se cuvin unei părți însemnate de istorie, împreună cu ambiția teutonă, au condus în 2011 la apariția unei noi generații Beetle, moștenitorul de drept al best-seller-ului „inventat“ în anii ‘30.

E de ajuns să arunci o privire pe fugă și vei recunoaște celebra linie de design, un profil a cărui declinație este prezentă în continuare și în gama Porsche 911. Farurile rotunde, aripile supradimensionate, hayon-ul plonjat, suprafața vitrată, ca de altfel întreaga armonie în aspect, „țipă“ a Kafer. Dimensiunile au crescut considerabil, barele de protecție metalice nu mai sunt conforme cu normele de securitate, iar avansul tehnologic nu mai justifică montarea în spate a unui motor răcit cu aer, dar esența este prezentă în continuare. Este limpede că avem de-a face cu un model pentru care aspectul este primordial, de aceea îmi permit să recomand o atenție sporită acordată alegerii culorii. Negrul e rafinat, dar un model atât de șic are nevoie de o tușă de exotism mai pronunțată. Culorile vii se pretează mai bine filosofiei orăcăitoare.

Flower (sau) Power?

Odată deschisă portiera fără ramă, a la coupe, pășești în trecutul viitorului. Retro, retro și iar retro; bine gândit, Volkswagen! Planșa de bord captează privirile, materialul în care este îmbrăcată este vedetă (asortându-se culorii exteriorului), iar torpedoul pe stil vechi dă o tușă de eleganță supremă. Mai atrag atenția selectorul retro al cutiei de viteze, volanul subțire ca odinioară și mânerele de susținere pentru pasagerii banchetei. Ambianța foarte plăcută de la bord este știrbită însă de jocul cromatic anost, negrul fiind omniprezent, iar multe materiale nu sunt pe cât de VW ar trebui, poate și datorită faptului că Beetle se produce exclusiv în America de Sud. Portbagajul are o capacitate mulțumitoare (310 l), iar odată deschis, mărimea hayonului impresionează cu adevărat.

Noul Beetle nu este ieftin și ar trebui să te obișnuiești din start cu asta. Fără a fi un model premium, exclusivitatea își cere tributul. La prețul de pornire de 15.488 Euro, e bine să știi că nici măcar aerul condiționat nu intră în calcul, așa că pentru modelul de 1,2 litri TSI/105 CP testat de noi e bine să pregătești chiar și 20.000 Euro. Pentru un plus de dinamism, poți alege baby GTi-ul de 2 litri și 200 CP (de la 22.768 Euro).

Recunosc că la început am strâmbat din nas când m-am gândit la motorul de numai 1,2 litri, mai ales când admiram aspectul destul de sportiv al lui Beetle. Mea culpa! Surprinzător de dinamic și mult mai agil decât ai crede după calculele hârtiei, unitatea turbo este de-a dreptul distractivă în tandem cu transmisia manuală cu șase rapoarte etajată exemplar. Reprizele sunt foarte bune, iar cuplul motor de 175 Nm este distribuit excelent (1.550 – 4.100 rpm). Nici consumul de doar 8,9 l/100 km în mediul urban (7,2 l în ciclu mixt, pe un traseu București-Constanța și retur) nu sunt aspecte de neglijat la un model atât de simpatic. Direcția este precisă, tipic VW, dar parcă ar mai avea de învățat câte una, alta, de la Golf. Ca și trenul de rulare, care deși este foarte echilibrat, plătește, de la un punct, tribut soluției constructive cu punte spate semi-independentă.

Cum îmi dau seama care a fost concluzia conviețuirii mele cu noul Beetle? Poate înțelegeți singuri, dacă vă povestesc că odată ieșit din perimetrul importatorului după predare, am început să fredonez, involuntar, celebrele versuri marca Trio Grigoriu: „O cunoașteți pe broscuța Oac? Cea mai bună cântăreață-n lac! […]“.