Test drive – Suzuki Jimny 1.3i/85 CP

În era SUV-urilor moderne, micul Jimny rămâne pe poziţii cu o formulă tradiţională demnă de o maşină de teren veritabilă.

Cei care s-au intersectat fie şi o singură dată în viaţă cu lumea off-roadului, îşi amintesc cu siguranţă de Suzuki Samurai, maşinuţa aceea mică care poate trece foarte lejer prin locuri pe unde suratele mai mari şi mai grele au, de regulă, foarte mult de muncă. Fiindcă aspectul spartan şi confortul inexistent au pus presiune pe deja celebrul model japonez, Suzuki a pregătit din timp un înlocuitor pentru acesta, care a intrat în producţie în 1997 şi continuă să se fabrice şi astăzi aproape neschimbat.

Este vorba de o maşină cu şasiu separat de caroserie, punţi rigide şi cutie de transfer cu reductor, lucruri ce au rămas, ca şi în cazul lui Samurai, baza construcţiei unui autoturism de teren veritabil. Unele lucruri au suferit schimbări dramatice şi bine-venite, cum ar fi repoziţionarea rezervorului, ce a fost mutat central, renunţarea la arcurile lamelare în favoarea celor elicoidale, mărirea ampatamentului şi ecartamentului, dotarea cu un motor mai performant, servodirecţie şi o caroserie mult mai confortabilă şi mai bine echipată în ceea ce priveşte dotările. În timp, Jimny a mai suferit unele schimbări, precum modul de acţionare a cutiei de transfer şi o planşă de bord nouă. De curând, Jimny are şi unele modificări estetice, dintre care cea mai vizibilă este la nivelul capotei, ce se deschide separat de grila radiatorului şi este dotată cu o priză de aer inclusiv pentru motorizările pe benzină, precum cea testată de noi.

În interior lucrurile stau ca şi până acum, cu un spaţiu decent pentru două persoane şi care devine restrictiv dacă Jimny va fi pus la munci de familie. Materialele şi ergonomia elementelor nu sunt pentru cei sensibili, ci au fost alese pentru a nu necesita prea multă întreţinere şi a face din Jimny maşina pe care să o foloseşti în teren cu încredere.

În oraş nu sunt foarte multe de vorbit despe Jimny, singurele calităţi ale lui fiind aici avantajul poziţiei de condus foarte înalte, dimensiunile reduse, un motor destul de fâşneţ şi, dacă ne raportăm la Bucureşti, posibilitatea de a trece mai relaxat peste gropi sau a găsi un loc de parcare urcând o bordură înaltă.

Drumurile lungi în afara oraşului nu sunt pe placul lui Jimny, iar acest lucru se datorează unei stabilităţi nu foarte bune şi a unei viteze de croazieră care, dacă depăşeşte 100 km h, va atrage mai mult zgomot în habitaclu şi un consum ridicat.

Terenul accidentat reprezintă cu siguranţă mediul preferat. Aici, toate detaliile tehnice care par învechite în raport cu sistemele de tracţiune actuale, încep să prindă sens. Un drum plin de bolovani poate aduce un mic infern la bordul unui SUV modern, ce va trebui să se ferească de multe situaţii cum ar fi avarierea unor componente sau chiar a caroseriei. Şasiul solid şi punţile rigide sunt în măsură să îndure multe vitregii, iar suspensia oferă flexare suficientă pentru ca maşina să poată menţine roţile în contact cu solul în cazul unor denivelări mai mari. În plus, garda la sol şi dimensiunile maşinii permit abordarea unor locuri prin care orice alt 4×4 va părea agabaritic şi va avea probleme de acomodare.

Sistemul de tracţiune este clasic, cu puntea spate angrenată tot timpul şi cu o cutie de transfer ce permite cuplarea punţii faţă. Acest lucru se face cu ajutorul unui buton, la fel ca şi cuplarea reductorului. Din cauza lipsei unui diferenţial central, modul 4×4 nu este indicat pe şosea decât atunci când vorbim de zăpadă sau porţiuni alunecoase. Reductorul aduce o demultiplicare substanţială transmisiei şi face casă bună cu un motor ce poate urca foarte bine dincolo de 6.000 rpm, aşa că orice rampă înclinată poate fi abordată nu doar lejer, ci şi foarte repede. Avantajul se continuă şi la noroi, acolo unde turaţia mare la roţi înseamnă o bună descărcare a anvelopelor şi o capacitate foarte bună de trecere amplificată şi de greutatea redusă a maşinii.

Deşi a pierdut din farmecul înaintaşului său la capitolul estetic, Jimny a ştiut să conserve şi chiar să amplifice caracteristicile off-road, reuşind în acelaşi timp să meargă decent şi pe şosea. Singurele limitări se datorează dimensiunilor, care chiar dacă fac din micul 4×4 japonez maşina perfectă pentru ieşiri în natură, nu-i pot asigura şi un caracter polivalent.