Test drive – Peugeot 4008 1.8 HDi/150 CP 4×4

Peugeot 4008 se poziționează la granița cu SUV-urile premium, iar asta ne face să punem întrebarea: rentează o echipare de top sau un entry level din segmentul următor?

Prin oferirea versiunilor de top, Peugeot a poziționat 4008 astfel încât să nu fie, prin prisma prețului, un concurent direct al lui Mitsubishi ASX, model cu care împarte platforma tehnică. Din această cauză se aproprie de modele din segmentul premium, aspect ce s-ar putea dovedi în timp un dezavantaj. În mod normal, dacă vânzătorii își fac bine treaba, clienții ajung să cheltuie ceva mai mult decât și-au plănuit. Scenariul mi se pare destul de clar: te urci într-o mașină configurată cât mai bine și începi să-ți dorești unele lucruri pentru cea pe care o cumperi pentru tine. Dar, atunci când aloci un buget de aproximativ 35.000 euro, explorezi bine opțiunile înainte să iei o decizie, iar gama din care poți alege este foarte variată.

Este 4008 doar un ASX cu siglă de Peugeot? Nu, nu este, deși planșa de bord ține să mă contrazică. Lăsând sportivitatea pe plan secund, acest model reușește să transmită ideea de premium. Spre exemplu, interiorul te întâmpină cu toate dotările pe care le-ai dori de la o mașină pe care o conduci zi de zi, plus alte câteva. Ai în lista de dotări un plafon panoramic care va încânta în special pasagerii care călătoresc pe banchetă. Aceștia nu doar că au spațiu suficient, ei se bucură și de o baie de lumină creată de geamul fumuriu în discuție. Singurul loc în care cred că ar fi trebuit să fie utilizat alt material este cel din zona comenzilor pentru geamuri. Este lucios și se comportă ca un magnet pentru amprente și praf. În ansamblu, trebuie să recunosc că mi-a îndepărtat destul de repede ideile preconcepute despre mașinile franțuzești.

În ultimii ani au început să devină fiabile și, spre marea mea surprindere, plăcute la condus. Iar 4008 nu face rabat de la această tendință. Desigur, împărțind platforma tehnică cu Mitsubishi, nici nu este surprinzător că are un comportament rutier bun. Dar în modul în care se comportă intervin setările alese de constructor. Pare că sportivitatea fost lăsată pe plan secund și aceasta s-a devedit a fi alegerea corectă. Nu sunt zgomote suspecte la trecerea peste denivelări, drumurile proaste nu amenință confortul pasagerilor și gropile mici sunt filtrate eficient. Iar atunci când vrei să crești ritmul ai de partea ta niște pneuri de 225 mm lățime ce ”încalță” jante de 18 inchi. Arată și bine pe deasupra.

Totuși, masa totală mare nu îți va permite să o alergi ca pe o compactă, cu toate că vei fi plăcut surprins de aderența disponibilă. Îți recomand să folosești modul 4WD Auto. Povestea cu cele trei moduri de funcționare ale selectorului este cea clasică. Prima variantă livrează puterea către roțile față. A doua, Auto, trimite la nevoie o parte din acea putere și către puntea spate. Ultima blochează diferențialul central. Problema cu 2WD este că în momentele în care te deplasezi cu viteză redusă, de regulă în primle două trepte ale transmisiei, și accelerezi hotărât cu roțile bracate intervenția diferențialului îți va ”zbura” volanul din mână. Acesta este singurul mare dezavantaj pe care l-am găsit la această mașină. Poate fi eliminat prin folosirea modului automat.

Motorul trage de la niște turații anormal de joase. Poți accelera moderat încă din jurul a 1.400 rpm și nu va tremura. Deși cunoaște un puseu de putere atunci când acul turometrului ajunge la 2.000 rpm, intrarea turbinei în capacitate maximă nu este explozivă. În plus este silențios și consumă ridicol de puțin, aproximativ 7l/100 km în București. Consumul poate crește în funcție de stilul de condus și de blocajele pe care le prinzi.

Am apreciat plafonul panoramic, sistemul de sunet, insonorizarea, ținuta de drum și dotările care îți fac viața mai ușoară (ex: camera pentru marșarier). Sunt rare ocaziile în care spun asta, dar mi-ar fi plăcut ca acest 4008 să aibă cutie automată. Ar fi în ton cu mașina. Răspunsul întrebării de la început, în cazul de față, este echiparea completă pentru modelul în cauză, fiind destul de bine construit pentru a nu te face să simți nevoia segmentului superior.