Test drive – Mercedes-Benz CLA 250/211 CP

Dacă i-aș spune sedan cu alură sportivă, i-aș mânia pe cei de la Mercedes-Benz; ei îl numesc coupe. CLA reprezintă o nișă, dar la cât de spectaculos este putem să-i acceptăm (aproape) orice.

N-am să ascund că am fost unul dintre fanii primelor fotografii oficiale ale noii Clase A de la Mercedes-Benz, iar întâlnirea noastră față în față de acum ceva timp m-a mulțumit pe deplin. Logic, deci, că atunci când s-a confirmat apariția unui „coupe” bazat pe acest model am zâmbit complice, împlinit. Probabil că doar o amnezie instalată brusc mi-ar fi deviat aprecierile de la ceea ce eu consider a fi cea mai oacheșă compactă premium a momentului.

CLA a apărut firesc în curtea nemților, în concordanță cu pornirile marilor constructori de a bifa cât mai multe nișe noi de modele; sau, de a le da naștere. Pricopsit încă de la început cu titulatura de pui de CLS (baby CLS), coupe-ul bazat pe Clasa A este de fapt rodul altei filosofii inginerești, măcar prin prisma punții motoare și, automat, al caracterului dinamic asociat. Deși de obicei îmi exprim părerea deschis cu privire la aspectul unui model testat, oare ce-aș putea spune eu acum să cântărească mai mult decât imaginile alăturate? Poate doar că, strict din punctul meu de vedere, CLA este al doilea cel mai frumos Mercedes-Benz al momentului, după prohibitivul SLS AMG. Și-mi vine greu să afirm așa ceva, pentru că în accepțiunea mea aceasta ar fi trebuit să fie poziția rezervată pentru SL, dar ultima generație este prea confuză, parcă.

La interior dăm peste atmosfera experimentată inițial în A. Iar aici se rupe filmul puțin… dacă pentru o compactă premium era interesant, ba chiar spectaculos, pentru un pseudo-coupe (titulatura de coupe cu patru portiere mi se pare forțată, tocmai pentru că un coupe are prin definiție doar două!) ceva lipsește. O doză accentuată de spectaculozitate, care să fie complementară exteriorului superb. Să nu fiu înțeles greșit; materialele sunt foarte bune, iar finisările dintre cele mai atente, însă intervine acel „dar”. Deși am încercat, încă nu reușesc să înțeleg opțiunea de a echipa automobilul cu un ecran ce pare adăugat ulterior fabricației, iar înglobarea tetierelor scaunelor din față conduce la un ușor disconfort pentru umerii unor pasageri ceva mai corpolenți. În spate se stă surprinzător de bine dacă ne gândim la silueta plonjată, chiar și atunci când te desfășori pe vreo 180 cm pe înălțime, iar spațiul la genunchi este suficient.

Mă gândesc la cei care-l văd pe CLA pe stradă. La cei care-i dau târcoale atunci când e parcat. În special la ce-și imaginează ei că stă ascuns sub capotă. Pentru aceia care nu sunt familiarizați cu indicativele Mercedes-Benz (in cazul de față CLA 250), imaginația ar putea prinde aripi vis-a-vis de uzina monstruoasă de multe sute de cai putere. În realitate avem la comandă un propulsor supraalimentat de 2 litri și 211 CP. O alegere notabilă, dar nu lăudabilă. E drept că se așteaptă mult de la acest motor, ce este pus în postura de a se ridica la nivelul spectaculozității exteriorului, și poate acesta este motivul pentru care nu smulge foarte multe rânjete de satisfacție.

Automobilul se mișcă interesant, pe alocuri fâșneț, dar nu poate ridica pretenții de sportivitate, fiind penalizat de transmisia automată care-ți lasă impresia uneori că e mai nehotărâtă decât o domnișoară pusă în fața unui dressing burdușit cu haine. Dacă șofezi într-un ritm normal, fără excese, va funcționa lin și precis, ba chiar cu porniri pacifiste vis-a-vis de benzina din rezervor. Dacă te încearcă un puseu de adrenalină, mânat de faptul că stai la volanul unui descendent al „Săgeților Argintii” de odinioară, trebuie să treci în modul sport, însă nu te întinde cu gândul mai mult decât e cazul. Regimul de turație va crește, iar schimbările devin foarte rapide, semn că 7G-DCT se simte chiar ca peștele în apă atunci când încape în mâinile unui agitat.

Ce-am apreciat în mod deosebit a fost suspensia recalibrată (raportând-o la cea prezentă pe Clasa A, mai cinstit ar fi să spun regândită). Zgomotul a fost eliminat, fiind totodată mult mai rafinată pe denivelări. În același timp s-a reușit să i se imprime un caracter dinamic lăudabil noii creații (în limitele unui automobil cu tracțiune), deci sunt ingineri care au lucrat la acest proiect și care meritau ceva prime de performanță. Cum, judecând după potențialul aceastei platforme, sunt sigur că prime consistente merită și cei implicați în proiectul CLA AMG, pe care-l aștept cu interes la un rendez-vous cât mai curând. Pentru că abia acolo consider eu că se va vedea adevărata „față” a copilului CLA.