Test drive – Jaguar XF 3.0/340 CP AWD

Jaguar pătrunde pe un teritoriu „arat“ inițial de Audi și pe care s-au repliat de curând Mercedes-Benz, ba chiar și BMW. Nu prea mai poți ține capul sus în clasa mare fără integrală, iar XF a luat la cunoștință.

Nu-i bine să spun că sunt fan Jaguar și n-o s-o fac! Prea târziu, nu? E limpede oarecum că atunci când s-a tras „6 din 49“-le AEx am măsluit tragerea mai ceva ca Loteria Națională, pentru a fi primul fericit care testează vreodată un Jaguar cu tracțiune integrală în paginile publicației de față. Și cu toată simpatia mea pentru britanici și pentru mașinile care-s mai multă poveste decât de poveste, promit c-o să fiu obiectiv. Cât de cât…

Despre aspectul domnului copt, XF-ul trecut binișor de prima tinerețe, numai de bine. Aș putea să dau frâu liber imaginației artistice din mine, a omului care în copilărie cocheta cu artele plastice, sau… aș putea să reproduc vorbele tipului de la spălătoria auto. Sigur că nu-l putem lua drept etalon, dar ținând cont că-i trec prin mână sute de modele, unele chiar fără corespondență în rapoartele APIA, eu spun că-i o părere destul de relevantă. Și ce-aș putea să completez eu mai bine de atât la „șefule, aș spăla-o încontinuu două săptămâni, la cât e de frumoasă!“?

Nimic, sau prea puțin, așa că mă retrag la interior, unde întâlnim o atmosferă boemă, un aer premium britanic; imperfect, cu alte cuvinte. Mă număr printre cei care au apreciat arhitectura bordului încă de la început, și încă o fac. Încă mă mai fascinează aeratoarele escamontabile, de fiecare dată când este pornit acest automobil. Îmi place că aluminiul de pe bord nu e doar un plastic finisat cu ștaif, iar lemnul emană noblețe. Îmi place butonul torpedoului, luminile ce se pornesc tactil și ecranul touch cu o distribuire inteligentă a informațiilor esențiale afișate.

Nu-mi place pielea, în schimb, puțin cam prea coreeană și nici spațiul disponibil pentru genunchii pasagerilor de pe banchetă, sau cel pentru cap, dar trăgând linie mă fascinează atmosfera. M-am împăcat chiar și cu gândul că-n locul selectorului clasic al cutiei de viteze, cel a cărui cursă „desena“ un J amplu, trebuie să manevrez o rotiță acum.

Aventura începe în modul clasic al transmisiei automate cu opt trepte și constat o funcționare foarte lină, schimbări abia perceptibile și mereu la țanc. Îmi place perechea pe care aceasta o face cu noul propulsor supraalimentat al englezilor. E un 3 litri, petrol. Mamă, da’ cine mai semnează ordin de plată la așa hardughie? Uite… cine caută o doză aparte de rafinament, care vine înevitabil la pachet cu una de nebunie. Plus că dacă vrei să-ți tragă toate roțile la nevoie, nu prea ai alternativă. Semnezi și pleci acasă cu 340 CP.

Nu-ți vei cumpăra un racer, asta e sigur, ci un automobil cu care, culmea, vei fi parcă tentat să rulezi mai mereu în regim ardelenesc de viață. Și totuși dacă vrei s-o mai faci și pe rebelul din când în când, selectează modul Dynamic – ca o paranteză, îmi place teribil că are un buton dedicat, în imediata vecinătate a selectorului transmisiei, și că nu trebuie să accesezi zeci de meniuri pentru a-l activa – și mută „rotița“-n S (Sport). Apasă pedala cu încredere și dacă vrei și mai mult control asupra momentului de haos înfinge-te în padelele transmisiei, poziționate în spatele volanului. Vei constata mulțumit că schimbarea la comanda manuală se efectuează instant, fie că e vorba de retrogradări, fie că e vorba de trepte superioare. Reprizele sunt cu nerv, chiar și odată depășită viteza legală de deplasare pe drumurile europene.

Se mișcă bine și-ți place. Și mie mi-a plăcut! Dar cum stă treaba cu sistemul de tracțiune? Ei bine, în momentele de agitație de pe șosea cuplul motor era transmis în totalitate către puntea spate prin intermediul unei cutii de transfer. Care, la nevoie, poate distribui parte din cuplul motor maxim de 332 Nm și către puntea față. Manevra este dictată de corelarea unor date colectate de la trei tipuri de senzori: senzorii de viteză a automobilului (câte unul montat la fiecare roată), senzorul unghiului de bracare a roților și un senzor de frânare.

Sistemul este destul de asemănător cu xDrive-ul celor de la BMW, iar faptul că a fost implementat pe parcurs, fără să fi fost luat în considerare de la început îl limitează la a fi oferit exclusiv cu acest motor și, mai mult, doar automobilelor cu post de conducere pe partea stângă. Adică fix mămica Jaguar, Marea Britanie, nu se va bucura de un sistem de tracțiune cu care să iei la mișto capriciile vremii iarna, dar lucrurile se vor schimba cu siguranță odată cu viitoarea generație.