Test drive – Ford Focus ST 2.0 T/250 CP

Dacă primul Focus ST era genul de hot-hatch exuberant, cunoscut pentru talentul său unic de a transforma cantități vaste de benzină în adrenalină, noul ST a fost trecut prin școala de bune maniere.

Două lucuri îmi amintesc clar de la prima mea interacțiune cu un Focus ST: primul era indicatorul de consum care nu a scăzut sub 20 l/100 km în oraș și al doilea zgomotul absolut incredibil al evacuării. Deși nu ar fi corect să reduc întreaga experiență la aceste două aspecte, îmi vine greu să uit de câte ori m-am oprit la benzinărie în cele patru zile de test. Partea bună este că fiecare astfel de oprire se lăsa cu câteva rateuri extrem de plăcute pe decelerare, așa că, la momentul respectiv nu m-am plâns prea tare de consum. Cei drept, acum patru ani, benzina era aproape la jumătăte din prețul de azi, iar ideea de ecologie se situa undeva între rangul de concept și cel de discurs de marketing.

Azi prioritățile clienților s-au schimbat, tehnologia a evoluat, iar hot-hatch-urile nu au avut de ales decât să se alinieze noilor tendințe: motoare mai mici, supraalimentare cât mai eficientă, toate pe fondul pozitiv al creșterii puterilor totale. Privind graficul puterilor din clasă, Focus ST se încadrează exact la mijloc cu ai săi 250 CP, așa că, cel puțin din start, pare a fi și cel mai echilibrat în discurs. Acest echilibru reprezintă în fapt și dezideratul principal al noii mașini, de unde și discursul oficialilor Ford, care au declarat că vizează o adresabilitate mai largă pentru noul model și mai puțin coroana de lider în materie de performanțe.

Ca să fie siguri că am înțeles că Focus ST este mai matur și mai pragmatic decât prima generație, Ford îl comercializează inclusiv în versiune break. Cu acest peisaj semi-pacifist în minte rămâne doar să treci peste culoarea agresivă pentru retina intitulată Tangerine Scream, care îmbracă foarte reușit o caroserie cu elemente distinctive tipice: spoilere față/spate reprofilate, eleron, jante speciale, praguri și evacuare centrală. În interior se observă o ușoară economie la capitolul personalizare cu excelentele scaune Recaro care fac nota discordantă într-un peisaj destul de clasic. Pornește motorul și un zgomot înfundat pătrude controlat în interior prin intermediul unei membrane situate între compartimentul motor și habitaclu. Înainte să crezi că Ford vrea să trișeze prin acest artificiu acustic, țin să îți amintesc că au apărut modele care modifică nota evacuarii prin intermediul sistemului audio.

Primul impuls de a călca mai hotărât pedala de accelerație a fost urmat de un efect direct proporțional în direcție, moment în care m-am repliat și am lăsat timp anvelopelor să se încălzească. Câțiva km mai târziu, ST-ul a reacționat similar și o urmă de dezamăgire începea să se contureze. Realitatea este că Ford nu a investit prea multă tehnologie în puntea față, nu avem diferențial mecanic cu alunecare limitată și nici o punte față modificată pentru a izola direcția de cuplul masiv transmis către roți.

Prin urmare, rețeta lui ST evocă vremurile în care un hot-hatch era definit de motorul de sub capotă, o suspensie rigidă și talentul șoferului din spatele volanului, fără prea multe ajutoare sau filtre electronice între tine și mașină. Ca un exemplu grăitor în acest sens, în interiorul lui ST nu vei găsi butoane desemnate Sport, Race sau alte denominații agresive care modifică răspunsul direcției, accelerației sau suspensiei. În lipsa ajustărilor electronice, inginerii Ford au avut în față un target dificil, acela de a găsi o singură setare generală, care să funcționeze indiferent de scenariul în care afli.

Calibrarea suspensiei este cea mai complicată piesă a acestui puzzle dinamic și în același timp atuul principal al mașinii. Indiferent de suprafața pe care rulezi suspensia lui ST are o doză de pliabilitate ideală pentru a menține contactul cu solul în ideea unui compromis optim între fermitate și confort. Acolo unde mașini din categoria Megane RS sau Astra OPC au obiceiul periculos de a arunca spatele pe virajele denivelate, Focus ST rămâne stabil pe traiectorie. Problema lui apare însă la ieșirea din viraje, acolo unde prezența unui diferențial mecanic ar fi facilitat folosirea mai eficientă a celor 250 CP.

Tot la capitolul eficiență, dar ca punct pozitiv, merită punctat consumul excelent de 11 l/100 km în oraș, respectiv 8 l/100 km extraurban, cifre care îl fac pe ST cel mai economic din segment. Alegerea finală rămâne o chestie de priorități, dacă ai trecut de vârsta liniuțelor și cerculețelor atunci acest ST poate fi echilibrul ideal între latura ta dinamică și cea pragmatică.