TEST Porsche Macan S – Hot hatch Porsche!

Macan este un SUV, nimeni nu contestă asta, dar, în nebunia mea o să mă raportez la versiunea S, testată de noi, şi ca la un hot hatch. Pentru simplul motiv că ţinuta sa de drum trece cu mult peste posibilităţile unui SUV şi se poate măsura cu maşini, cel puţin constructiv, mai sportive.

Hatchback-urile sunt automobile în două volume, din clasele compactă sau mică, apreciate îndeosebi pe pieţele dezvoltate din Europa pentru că oferă o versatilitate sporită în utilizarea de zi cu zi. Hot hatch-urile sunt versiuni sportive, de cele mai multe ori destul de accesibile ca preţ, care curmă pofta de sportive veritabile în cazul celor pe care nu îi dau conturile afară din casă. Porsche nu are un hatch şi, sper, ca nici măcar să nu se pună problema vreodată! E de ajuns că au pătruns pe teritoriul SUV-urilor. Are în schimb un SUV atât de bun încât ai putea să te iei de guler cu toate literele şi combinaţiile de litere puternice hatch din ogrăzile producătorilor de volum.

Macan este la prima generaţie. Ar fi, oarecum normal, ca un automobil desenat şi şurubărit de la zero să aibă tot felul de scăpări. Acum, e drept că Porsche a avut acces nelimitat la bagajul de experienţă Audi (a se citi Q5) şi că, odată experimentul Cayenne, este acum o mare izbutinţă automobilistică, deci baza lui Macan este cât se poate de solidă. Iar asta se simte din plin, piticul mare din portofoliul Porsche simţindu-se ca un automobil matur, copt, care stă bine de tot în ghete, vorba aia fotbalistică.

Nu am apreciat niciodată apropierea stilistică mult prea evidentă de Cayenne în partea frontală. Dacă ai o retrovizoare modernă, dintr-aia de pare oglindă de microscop, ai toate şansele să te sperii de Cayenne pe autostradă, când, de fapt, felul ţi-l face un Macan dezlănţuit. Dar odată depăşit te dezmeticeşti. Spatele este frumos, mult mai atent studiat, mai elegant, mai aproape de un automobil care-ţi saltă instant 100.000 euro din portofel. Până şi proporţiile lui Macan par mai aproape de idealurile oamenilor educaţi prin artă.
Interiorul lui Macan joacă pe o carte Porsche deja cunoscută.

Multe butoane, grupate totuşi ergonomic, logic, de multe ori mură-n gură. Ştiu, mulţi văd un impediment în a avea câte un buton pentru aproape fiecare comandă, dar mie-mi place fix aerul acesta de navetă spaţială. Dacă în copilărie s-ar fi visat cosmonauţi, nimeni nu s-ar fi imaginat altfel decât în faţa unui panou inundat de butoane, iar faptul că Porsche insistă cu această versiune de layout pentru bord mi se pare genial şi tehnic totodată. Spaţiul interior nu este de speriat, dar nici de lăudat, impresia fiind, aţi ghicit, că te afli într-o compactă, un… hatchback.

911 cu gardă la sol
Vorba unui coleg: Macan-ul zici că e un 911 cu gardă la sol. Odată plecat din curtea Porsche, din Bucureşti, la vreo 300 de metri se găseşte un sens girator. Acolo, un SUV ar executa o mişcare de aproape-balet, încercând să coreleze avântul dinamic cu ruliul şi cu distanţa mai mare dintre planeta mamă şi centrul său de greutate. Acela este punctul în care mi-a nutrit ideea că Macan e mai mult hot hatch decât SUV sportiv. Doar cei 500 litri ai portbagajului te mai ţin cu picioarele pe pământ să nu te înscrii pe un forum al proprietarilor de GTi, RS, ST, FR sau R-uri.

Totuşi, gândul nebun mi s-a accentuat până spre convingere pe drumurile mai puţin cuminţi pe care am purtat-o în testul nostru. Inima-i şturlubatică de 3 litri, supraalimentată, cu cei 340 CP îţi aminteşte la fiecare pişcare a acceleraţiei că te afli într-o bijuterie nobilă de Zuffenhausen. Doar 5,4 secunde îi sunt necesare lui Macan să bată prima sută, timp cu care, nu demult, automobile ca Mitsubishi EVO sau Impreza STi se băteau cu pumnii-n piept.

Şi să nu uităm că Macan S plimbă aproape 2 tone (1.865 kg mai precis, la gol) o greutate cu atât mai impresionantă în momentul în care observi graţia cu care face transferul de mase pe succesiunile de viraje.
460 Nm sunt jucaţi între cele două punţi, Macan fiind un SUV care se respectă, totuşi, cu tracţiune integrală, dar cel mai des sunt direcţionaţi către roţile spate, atunci când condiţiile de aderenţă sau demarările prea hotărâte nu solicită atenţie şi din partea punţii faţă. Distribuirea acestuia poate fi monitorizată pe unul dintre ecranele integrate în ceasurile de bord, fiind o informaţie mai mult fascinantă decât utilă pentru cel care struneşte volanul. Culmea, deşi mulţi îl acuză pe Macan că a devalizat un Q5 pentru a lua naştere, sistemul de tracţiune nu poartă semnătura Audi.

Şi am ajuns şi la capitolul la care nu am avut niciodată obiecţii la Porsche – sistemul de direcţie. Asta pentru că, inclusiv în cazul soluţiilor constructive electrice, direcţiile dezvoltate de germani sunt geniale. Perfect de comunicative şi de intrigante pentru şofer, la fix de precise. Un capitol absolvit mai mereu cu zece pe linie. Sigur, cei mai experimentaţi vor aminti mereu de sistemele hidraulice pure, care rămân etalon, dar realitatea actuală mă face să cred că trebuie să stabilim noi standarde; iar Porsche poate fi un exemplu în acest sens.

Un buton, există un buton pe care e musai să-l activezi, dacă vreodată în viaţa ta te-ai visat Walter Röhrl sau pilot de Porsche: Sport Plus. De acolo înţelegi mai multe din filosofia ce îmbracă precum o aură istoria nebuniei stârnite de domnul Ferdinand. Garda la sol se micşorează cât să armeze suspensia, faţa-ţi toarce benzina cu viteza de aproximativ 13-14 l/100 km (cu pedala mai abuzată), spatele rage prin intermediul evacuării, adrenalina creşte în postul de conducere îndeajuns de jos aşezat cât să te mai pună o dată pe gânduri dacă eşti într-un SUV, iar totul se desfăşoară cu o viteză la care alţii nici măcar nu visează.

Macan este contagios, intrigant până peste poate. Iar eu, cel pe care doar Cayenne GTS l-a clătinat de pe soclul anti-SUV Porsche, recunosc pe şleau: am greşit! Spiritul Porsche poate trăi şi printr-un vehicul atipic mărcii, iar acesta este exemplul.