Gama Renault GT Line în test

Într-o lume a clienţilor din ce în ce mai pretenţioşi, Renault şi-a diversificat oferta cu gama GT Line. Mai mult o dedicaţie fashion în cazul lui Clio, la Megane intervenţia e apreciabilă în special dinamic.

Nu s-ar cuveni să fac o comparaţie între cele două, dar voi stabili de la capul locului că modelul compact este preferatul meu. Cel puţin în discuţia de faţă. Pentru că Megane GT Line, în această configuraţie, cu motorul dCi de 1,6 litri şi 130 CP, este cea mai bună apariţie a acestei generaţii (sigur, scoatem din discuţie fiorosul Megane RS, o poveste de sine stătătoare). Dacă până acum, trebuie să fim cinstiţi, Megane privea cu jind la Focus sau la Golf, odată cu decizia înţeleaptă de a da frâu liber declinaţiei GT Line, balanţa s-a mai echilibrat.

În sensul că noile setări gândite de inginerii francezi au încununat maşina şi cu o latură dinamică, apreciată de mulţi şoferi, pe lângă caracterul confortabil pe care îl cunoşteau toţi la Megane. Şi nu sunt doar vorbe în vânt, pentru că pe sub caroseria care şi-a cam trăit tinereţea au fost montate elemente dezvoltate de divizia RenaultSport. Dinamic vorbind, ţinuta de drum este mult îmbunătăţită, Megane GT Line fiind o maşină care te îmbie să-ţi trăieşti nebuniile pe drumurile virajate. Spre exemplu, chiar dacă factorul meteorologic m-a „binecuvântat„ cu o ploaie câinească în drumul meu spre Braşov, segmentul de pe DN1 din zona localităţii Predeal s-a scurs cu o plăcere deosebită, mai ales că priveam volanul şi dădeam peste rombul care altă dată m-ar fi anunţat că trebuie să fiu mai docil pe porţiunile de drum sinuoase.

Ştiu că nu asta este tot ce caută un client de Megane, dar, repet, atâta timp cât latura de confort nu a avut de suferit, cred că setările acestei versiuni sunt excelente. Ba chiar aş plusa şi aş îndrăzni să cred că dacă s-ar pleca de la acest şasiu pentru viitoarea generaţie Megane, Renault ar avea mult de câştigat la vârful segmentului C.

În rest, pe lângă elementele optice specifice gamei GT Line şi o listă de dotări mai bine asezonată, nu am cum să nu amintesc şi de motorizarea de 1,6 litri, una dintre cele mai bune unităţi diesel de această capacitate de pe piaţă. Cu rezerve însemnate de putere, cu un cuplu motor maxim de 320 Nm şi cu un consum de combustibil care mi-a permis ca la întoarcerea de la Braşov, după alergătura iniţială din Bucureşti şi vreo 100 km bătuţi prin Braşov, automomia afişată era de peste 900 km, chiar dacă rezervorul are o capacitate normală de 60 l.

Clio, un clasic
În cazul lui Clio GT Line nu vorbim despre aceeaşi abordare. Aici, gama GT Line se referă doar la o versiune de echipare. Fără intervenţii asupra componentelor mecanice, pentru că un astfel de tratament ar fi urcat preţul prea sus, cei de la Renault au decis să-i ofere clientului o maşină mai dotată şi mai arătoasă. Jantele, carcasele oglinzilor şi spoilerele te trimit cu gândul la versiunea RS, un artificiu care sigur va fi apreciat de publicul tânăr.

Motorizarea de sub capotă are o capacitate de 1,5 litri şi reprezintă cea mai nouă evoluţie a unei unităţi care a făcut carieră în curtea Renault. În versiunea de 90 CP, motorizarea Energy dCi este mai agilă decât ar da-o datele hârtiei, în special mulţumită cuplului motor de 220 Nm, disponibil de la 1.750 rpm. În cazul modelului testat ea a venit cuplată la transmisia automată cu dublu ambreiaj EDC.

Nu e chiar genul de opţiune care l-ar încânta pe un şofer pasionat, dar este împerecherea care ar naşte pasiuni în rândul doamnelor şi a domnişoarelor. Transmisia nu are viteza de reacţie pe care ai aştepta-o de la un dublu ambreiaj, fiind ceva mai lentă, dar pretabilă utilizării în mediul urban. Acolo unde va fi apreciată şi direcţia mai moale, în antiteză cu cea de pe Megane, dar şi sistemul de suspensie care urmăreşte confortul cu orice preţ, chiar şi dacă face o oarecare notă discordantă cu aspectul ceva mai agresiv.