Uneori legendele revin. După o lungă așteptare, asemuită de fani cu o eternitate, Honda așează la vârful panopliei sale un nou supercar. A doua generație a miticului NSX dezvăluie calități nebănuite, una dintre ele botezată Super Handling.
Prin definiție, fanul Honda este, în lumea automobilelor sau a motocicletelor, asemuit cu “tifosii” Apple sau Windows, Nikon sau Canon sau, de ce nu, cu oamenii care preferă, tranșant, fie dușurile rapide, fie băile lungi și relaxante. Nu e vorba doar de preferințele personale sau de meritele tehnice, ci de credință. Brandul japonez a câștigat generații după generații de entuziaști, grație imaginației, expertizei tehnice, calității și fiabilității care îl definesc. Dar, din când în când, a reușit să își atragă și oprobiul popular, renunțând pe altarul contabililor la modele de legendă din portofoliul său. Honda a ascultat, însă, rugile fanilor și readuce la viață NSX.
Quattroruote a primit, în avans, cheile supercarului nipon, în exclusivitate pentru Europa. Cu o mențiune, totuși: „PP”, cu alte cuvinte mașina este un model de pre-producție, ce trebuie tratat ca atare. Așadar, anumite caracteristici și, în mod special, interiorul nu reflectă 100% NSX-ul final. Cui îi pasă? Suntem aici doar pentru a-l conduce. Dar, înainte de toate, trebuie să ne înclinăm, conform obiceiului japonez, în fața fișei tehnice impresionante.
Un coupe de 4,47 metri, înalt de 1,28 metri și foarte, foarte lat, mai ales dacă privim cu jind la umerii proeminenți ai părții posterioare. Ted Klaus, șeful de proiect, ne dezvăluie și competitorii direcți ai lui NSX, trei la număr: Porsche 911 Turbo, Audi R8 și Ferrari 488. Ambițios, nu-i așa? Linia cursivă ce unește partea frontală de cea din spate, este, îndrăznim să spunem, superbă, deși poate ceva mai complicată decât era necesar. Există și un motiv bine întemeiat: supercar-ul japonez se laudă cu numai puțin de zece radiatoare și un managament al fluxului de aer cel puțin complex. De ce? Simplu: patru motoare, unul alimentat cu benzină și trei electrice.
Să începem cu inima principală, ați ghicit, unitatea termică. Realizată integral din aluminiu (blocul motorului e turnat în Italia), aceasta este un motor bi-turbo de 3,5 litri și 507 CP, cu șase cilindri dispuși în V (la un unghi original de 75°) și carter uscat. Până aici nimic special, ați putea crede. Nimic mai fals. Primul semn că NSX se leapădă, de fapt, de portretul clasic al mașinii sport este motorul electric de 48 CP montat direct pe axa din spate. Menirea sa e clară: se trezește la viață pentru a pune mașina în mișcare la plecarea de pe loc, pentru a recupera energie sau pentru a asista sistemul de supraalimentare, ducând mai aproape de perfecțiune răspunsul celor două turbine. Rularea cu emisii zero este, de asemenea, posibilă (pentru câțiva km). Alte două motoare electrice simetrice, creditate cu câte 37 CP, sunt grefate pe fiecare dintre roțile anterioare. Acționate independent în modul Torque Vectoring, acestea sunt capabile să livreze în orice moment nivelul ideal de cuplu roții corespondente, de dragul unei tracțiuni ce frizează perfecțiunea. În realitate, efectul este instantaneu. Honda numește acest sistem “mimat” de tracțiune integrală Super Handling. Și nu puteau găsi un nume mai potrivit, agilitatea debordantă a lui NSX fiind nefirească pentru un coupe ce poate fi descris oricum, dar numai ușor nu, acul cântarului stabilizându-se în dreptul gradației de 1.725 kg.
Interiorul este destul de încăpător, scaunele se mulează perfect pe silueta șoferului, indiferent de statură, iar instrumentele de bord, eminamente digitale (așa cum îi stă bine unui supercar din secolul 21). Opțional, poate fi ales și un sistem audio profesional cu nouă difuzoare. Discret, sub comenzile climatizării, regăsim „manettino”, selectorul modului de condus și, implicit, al personalității mașinii: Quiet, Driving, Sport, Sport+ și Track. ESP-ul poate fi dezactivat complet.
Cel dintâi tur pe circuitul Themal Club din însoritul Palm Springs s-a scurs într-un ritm relaxat, dictat de nevoia familiarizării cu cele cinci moduri de conducere. Quiet este rezervat rulării urbane, selectăm așadar fără remușcări Sport. Mașina se trezește parcă la viață, zgomotele specifice și dinamica devenind brusc apetisante. Trecem la Sport+ și toți cei 573 CP și 645 Nm țipă parcă din toți rărunchii, gata să se înfrupte din orice ac de păr, în deplin acord cu amortizoarele controlate electronic, ce se întăresc pentru a ține mereu NSX pe trasa perfectă, dar și pentru a te face să simți fiecare viraj. Un singur buton ne mai desparte de „nirvana”: Track Mode.
Trenul de rulare devine și mai ferm, ajutat de structura space frame din aluminiu a unei caroserii cu 200% mai rigidă decât cea a unui Porsche 911, realizată prin sudură. NSX seamănă cu un monolit, ce se unduiește nefiresc de grațios pe acordurile unei muzici divine, viraj după viraj. Ne-am fi dorit un feeling mai consistent al direcției, însă ceea ce impresionează cu adevărat este tracțiunea incredibilă, fluxul de putere livrat celor patru roți fiind mereu cel ideal. Chiar și în acele de păr scăldate în apă sau noroi, puteți accelera în continuare, fără pic de teamă, ieșind din viraj la viteze de invidiat, asistați de transmisia cu nouă rapoarte și dublu ambreiaj Dct ce schimbă treptele cu rapiditatea unei mitraliere. Și ce frâne! Următoarea oprire, Vairano. NSX va sosi în Europa înainte de această toamnă, la un preț estimat la 180.000 euro. © Quattroruote
