Închiriatul unei bărci devine un mod din ce în ce mai accesibil de a petrece o vacanță. Astfel, pasionații de navigație își pot petrece vacanțele pe ape diferite și reușesc să-i molipsească și pe alții. Ca ingredient suplimentar și liniștitor, există oferte care asigură și skipper român. Iată un exemplu sugestiv…
Se iau 17 prieteni – bărbați, femei, copii (minori și majori). Se antamează două bărci în Grecia, plus 2 skipperi. Utopia este o frumusețe tânără, din 2014, model Lagoon 400 S2, iar La Piedra del Sol este o Athena 38, produsă de Fontain Pajot cu câțiva ani în urmă. Cei doi skipperi răspund la numele de Dan (Durigo și Mladin), acest aspect făcând lucrurile simple, mai cu seamă în serile stropite cu licorile aduse de acasă sau cu ce ne puneau grecii în carafe. București, 4 sept 2015, ora 3 a.m.: toți cei 19, mașinile personale și multe pahare de cafea.
Navigațiile sunt setate cu aceeași destinație: Levkas, Lefkada, Grecia, 14 ore. Acestora le-a urmat o noapte de odihnă la hotel, apoi câteva pregătiri esențiale – cumpărături pentru bărci (mâncare, băuturi și consumabile), documentele pentru închirierea bărcilor, micul instructaj oferit de cei doi skipperi, după care… mola pupa. Unii dintre noi aveau emoții încă de la începutul croazierei, dar nu teamă sau cele rezultate de răul de mare, ci o combinație între aventură și dorința de explorare.
Prima zi a însemnat destul de puțin timp de navigare, întrucât am primit bărcile târziu, așa că am plutit lin către Vathi, în Meganisi.
A doua zi, din Vathi de Meganisi, către Vanthi locat în Ithaka, am poposit pe o insulă salbatică și pustie: Atokos. Acolo, cel mai emoționat dintre noi a primit DA-ul atât de așteptat din partea prietenei. Așadar, motiv de sărbatoare seara, la taverna din port.
Oprațiunea „salvați colacul” s-a petrecut pe lângă țărmurile Atokos-ului și oricât de utopic sună, e al naibii de grea salvarea unui colac naufragiat în valuri, pe vânt, cu o asemenea barcă. Unul dintre colacele de pe Utopia s-a aruncat în valuri de unul singur și, oricât de mult a încercat skipperul să-l recupereze apropiindu- se de el… n-a izbutit. Așa că, sensibil din fire, nu puteam să las colacul aventuros în valuri, așa că am sărit să-l salvez. Doar că valurile puternice și vântul au făcut apoi mai dificilă recuperarea mea și a colacului. Dar totul e bine
când… atât eu, cât și colacul am ajuns cu bine la bord.
Ziua a treia a fost marcată de croaziera către Sami, în Kefalonia. Aici am închiriat un microbuz, ca să vizităm lacul subteran Melissani, considerat de mulți cel mai spectaculos loc din Kefalonia. Lacul cu apă dulce, găzduit de peștera Melissani, este luminat de soare prin tavanul prăbușit al peșterii. Este un ochi de apă turcoaz uluitor, în mijlocul unei grote care își ia numele după nimfa Melissanthe, care, conform mitologiei grecești, a locuit și s-a sinucis în peșteră după ce a fost refuzată de zeul Pan. Apoi am traversat insula și, în mai puțin de o oră, am ajuns în capitala Kefaloniei, Argostoli, unde am mâncat cele mai bune gaufrre cu ciocolată și căpșune proaspete, pe faleza portului. Spre seară, am revenit în portul Sami, unde ancorasem și am rămas peste noapte.
Pe 8 septembrie am por
nit pe canalul dintre Kefalonia și Ithaka spre Fiskardo și ne-am oprit într-un golf pentru baie, soare și prânz. Împreună cu skipper-ul, am pregătit cea mai bună mâncare făcută pe barcă, cu igrediente grecești și rețetă românească: pește proaspăt prăjit, mămăliguță și usturoi. Din Fiskardo am pornit pe partea vestică a insulei Lefkada și am văzut plajele celebre Portokatsiki și Egremni, apoi pe partea estică, spre Nidri. În Nidri, fiindcă se anunța prognoză neprielnică, adică vânt puternic și valuri mari, am căutat loc pentru ancorare, dar nu am găsit. De menționat că Nidri poate găzdui în port, pe bărci, mai multe suflete decât are comunitatea de pe țărm, care se rezumă la puțin peste 1300 persoane. Nu însă și când toate vasele trebuie să ancoreze din pricina condițiilor meteo.
Ca urmare, ne-am întors în Levkas, unde Piedra del Sol avea nevoie de o intervenție minoră, dovedită în scurt timp de un instalator priceput. Uneori se întâmplă să ai parte și de probleme delicate, cum ar fi să se înfunde țevile de evacuare… nu ale apei, ci ale toaletelor. În noaptea aceea am avut parte de ploaie caldă și vânt care a ațâțat valurile, dar nu ne-am speriat. Ancora in Levkas ne-a ferit de valuri, în ciuda vântului puternic. Seara am luat mașinile personale și am mers în Nidri, pentru cină și plimbare.
Ziua a cincea: Nu am putut ieși cu bărcile, datorită vântului puternic, așa că am mers cu mașinile să vizităm cascada de la Dimosari, de lângă Nidri. Drumul către faimoasa cădere de apă se face printre livezi de măslini, apoi printr- un defileu cu peisaje spectaculoase. Cascada este un firicel de apă extrem de rece, care pare că se agață de stâncă. Peisajul este delicios pentru ochi! Vassilikos a fost alegerea p
entru masa de prânz, căreia i-a urmat vizitarea plajei Egremni de sus. Nu am coborât, pentru că ar fi însemnat 150 m traduse în 347 de trepte abrupte, care ar fi deranjat bunătățile grecești mâncate mai devreme. Pentru cei ca noi, care se bucură de micile plăceri ale vieții, printre care este și mâncarea bună, un tur de insulă cu mașina este ideal.
Ziua a șasea: Din Levkas am pornit pe canal, am așteptat să se ridice podul mobil care leagă Lefkada de continent și ne-am oprit în Preveza. În marea interioară continentului, de lângă Preveza, se regăsesc o mulțime de crescătorii de pește.Am făcut baie și am navigat cu vele mai toată ziua, condițiile fiind foarte bune, vânt mare fără valuri. Am încercat să ne oprim în Vonitsa, dar nu aveam loc în micul port, astfel încât ne-am întors în Preveza, unde am mâncat la o tavernă deținută de domnul Ianis, aromân atașat de identitatea sa națională, o companie care a însoțit armonios mâncărurile. Preveza, oraș continental plin de viață, cu o gramadă de taverne și magazine, este numai bun pentru o sesiune de shopping înainte de întoarcerea din vacanță. Masa de seară a fost preparată pe barcă de subsemnatul, cu unele ajutoare. Peștii proaspeți, câțiva puiandri de ton, asezonați cu cel mai delicios si simplu dressing grecesc: ulei de măsline, zeama de la câteva lămâi și sare. Nu s-a plâns nimeni… din contra… Tot subsemnatul s-a ocupat și de asocierea cu vinul, nu degeaba cărasem de acasă sauvignon Blanc de Dealu Mare, Nomad.
Ziua a șaptea și despărțirea de Utopia și Piedra del Sol, cu promisiuni de revedere… trist, ca toate despărțirile, fie ele și de scurtă durată. Noroc cu Meteorele și cu hotelul cochet din Kirkovo, Bulgaria, de la drumul de întoarcere,
unde ne-am adunat și ne-am distrat ca în ultima zi de vacanță. Mulțumim skipper-ilor și agenției de turism Wheel Travel&Tour Agency pentru această vacanță reușită!
