Balcoane din fier forjat, fum de mititei, fațade renovate sau în curs de restaurare, terase, turişti…Vânzoleala din centrul vechi al Bucureștiului ascunde comori arhitectonice unice și povești despre locurile unde poposeau negustorii grăbiți.
În centrul istoric de astăzi bătea odinioară inima comerţului din Capitală. Neguţători de toate neamurile – şelari, covaci (fierari), blănari – îşi aveau aici prăvăliile. Localnicii împărţeau vadul cu comercianţi greci, bulgari, sârbi, armeni, evrei, austrieci. Călătorii se puteau caza numai în hanurile din „buricul târgului“ – fie ele domneşti, boiereşti, negustoreşti sau mănăstireşti, după funcţia şi rangul celor care le înfiinţau.
O lume pestriță
Cuvântul „han“ vine din limba turcă şi înseamnă birt. Era nu doar loc de popas, ci și depozit pentru marfa comercianților. Avea o arhitectură specifică: o curte interioară spațioasă, apărată de ziduri groase. În pivnițe se păstrau bunurile cele mai de preţ. Apărute în a doua jumătate a veacului al XVII-lea, hanurile bucureştene etalau mărfuri din Viena, Damasc sau Petersburg. Printr-o lege dată de Caragea Vodă, se prevedeau o serie de răspunderi ale hangiilor faţă de mușteriii lor: „Hangiii primind pe străini în hanurile lor sunt datori să-i îngrijească şi să-i păzească pe ei şi lucrurile lor, cât le stă în putinţă (…)“. Dintre hanurile domneşti, cel mai prețuit se afla pe locul actualei Bănci Naţionale a României, pe strada Lipscani. A fost construit între 1683 şi 1685, din porunca domnitorului Şerban Cantacuzino – și demolat mai târziu, pentru a face loc instituției bancare.
Pivnițele cu argint
Ridicat în 1833, pe cheltuiala negustorilor Anastasie Gheorghe Hagi Polizu şi Ştefan Popovici, Hanul cu Tei avea două intrări: una spre strada Lipscani, alta spre Blănari. Era alcătuit din două corpuri, separate de o curte interioară cu tei, de tip „spaniol“. Prăvăliile de la parter, ferecate cu uși masive de fier, sunt astăzi galerii de artă și buticuri. La etaj, se aflau camerele de locuit, cu geamlâcuri din lemn. Dedesubt, se bolteau pivnițe cu bunurile celor mai renumiți negustori de argintările și mătăsuri. Un astfel de negustor era Niculae Kiriloff, care aducea blănuri din Rusia. Încăperile subteranegăzduiesc acum cluburi și baruri.
