În ziua de astăzi, mașinile mici sunt afaceri mari. Mini, Fiat 500, Volkswagen Beetle se confundă acum cu clasa mică. Toate trei au venit pe lume ca să ofere alternative la monștri pe roți: manevrabiliatea și consumul, dar și imaginea la modă au fost caracteristicile care au atras clienți din lumea întreagă, în special femei.
Fiat 500 a venit pe lume în 1957. Era ieftin și practic, avea un pic sub 3 metri (2,97) și 13 cai putere. Minusculul Fiat este considerat primul automobil de oraș.
Dar Mini, apărut 2 ani mai târziu, și Volkswagen Beetle (1938) îi țin de urât în clasa mini-mașinilor, deși sunt la ani lumină de ceea ce erau atunci când s-au lansat.
Dar acestea sunt cele care au supraviețuit. În anii ’90, mașinuța franceză 2CV a dispărut ca prin farmec, din motive financiare, dar și pentru că siguranța la bordul ei era sinonimă cu riscul. Specificația originală a minusculului Citroen spunea că 2CV avea deux chevaux” (“doi cai putere”).
În 2000, și 126 și-a găsit sfârșitul. Era o mașină prea mică pentru o piață atât de mare. 126 a fost încercarea italienilor de a înlocui modelul 500. Dar după 1983, mașinuța a fost produsă doar în estul Europei.
Japonezii au găsit o denumire pentru mini-mașinuțe. În Țara Soarelui Răsare, se numesc kei și beneficiază de taxe preferențiale. Toți producătorii auto au câte un model pe care îl comercializează exclusiv pe piața locală.
BMW Isetta. Un nume cât o istorie. 160.000 de astfel de micro-mașinuțe au fost produse între 1955 și 1962. Isetta avea doar 2,29 m lungime, două locuri și trei roți și intrai în mașină deschizând toată partea din față.
Și totuși nu a fost cea mai mică mașină din lume. Recordul este deținut de Peel P50. Cu 1,3 metri, avea doar o treime din lungimea unui Mini modern. Produsă în anii ’60, mașinuța cu trei roți avea o singură ușă și nu avea marșarier. Dacă voiai să mergi în spate, te dădeai jos și o împingeai.
