După douăzeci și doi de ani de la seria a 4-a, a venit momentul pentru o nouă Scania. Este o cabină inedită, cu mecanică revizuită. Am încercat în Suedia noile variante lung-curier din seriile R și S. Iată cum ni s-a părut.
Nu se naște un camion nou în fiecare zi. Cu atât mai puțin un Scania, care este o specie mai “rasată” și reprezentativă. Pentru asta ar trebui să întoarcem calendarul la 1994 și să găsim precedentul “Grifon”. Atunci a fost seria 4 care a evoluat ulterior în 2004, pierzân sufixul numerc, al clasicului “facelift” de la jumătatea vieții. De data aceasta este o altă poveste, cu un alt camion. Puriștii pot sta liniștiți: niciun detaliu nu este împărțit cu MAN-ul actual. Cu toate acestea, doar un singur panou este moștenit de la generația anterioară.
Ziua cârtiței din nou
Au rămas doar literele pentru a identifica noua Scania, dar există o cabină fără precedent, S. Momentan am văzut doar partea de sus a gamei care confirmă litera R, dar pe care suedezii intenționează să o diversifice în 24 de variante de habitaclu până la finele lui 2017, când va ieși din scenă toată gama actuală. Astăzi este, prin urmare, doar începutul unei istorii pe care Scania a încercat să o păstreze secretă până în ultimul moment. Disimulată să arate identic cu cel mai cunoscut R, „grifonul prototip” avea, de fapt, o a doua „piele” peste noile forme, care s-au dovedit a fi mai alunecoase decât cele de dinainte. Scopul a fost de a îmbunătăți aerodinamica, obținând în final un CX redus cu 7%; atenția pentru detalii a dus la concluzia că rezistența minimă este atinsă fără paravântul frontal, ceea ce din punct de vedere estetic nu este chiar o reușită pentru că astfel oglinda din față pare agățată, solitară, pe marginea parbrizului. Aceasta din urmă și-a menținut poziția verticală, dar curbura inconfundabilă de la capete este ceva mai pronunțată decât în trecut. Poziția de conducere a avansat cu 65 mm, și s-a mutat spre exterior cu 20 oferind mai mult confort și spațiu interior; în plus, cabina se extinde în sus prin “cocoașa” de pe peretele din spate. Rezultatul este că, pentru curse lungi ce era CR19 a devenit acum CR20, cu o înălțime interioară de doi metri: 10 cm mai mult decât până acum (dar care sunt mascați de alungirea cabinei cu 5 cm). Reducerea consolei față pentru a duce poziția de conducere cât mai în față a fost o provocare pentru că trebuia lăsat și spațiu de amortizare în caz de impact. Iar suedezii au un test notoriu, cu un pendul, greu de depășit, care încă nu este obligatoriu la nivel european în testele de impact. Pentru a-l trece, i-a obligat pe cei de la Scania să folosească oțeluri de zece ori mai rezistente, atât pentru ranforsarea transversală de sub parbriz cât și în stâlpii față: aceștia din urmă au devenit chiar mai subțiri, astfel încât să nu obtureze prea mult din câmpul vizual. Procesele de sudare prin plasmă au fost ulterior finisate pentru a face suprafețele exterioare netede la nivelul îmbinărilor. Au fost micșorate și rosturile dintre panouri iar, în final, la închiderea portierelor se aude un sunet cu aer de… calitate.
