Până la venirea iernii trebuie să verificăm buna funcţionare a tuturor elementelor ce compun instalaţia de răcire, existenţa lichidului de răcire şi punctul de congelare al acestuia.
În mod normal, lichidul de răcire din instalaţie este un amestec format din părţi egale de antigel pur pe bază de etilenglicol cu densitatea de 1,12-1,13 g/cmc care rezistă fără să îngheţe în motor până la temperatura de -380C.
Pe timpul exploatării autoturismului, mai ales vara, apar uneori neetanşeităţi care produc pierderea unor cantităţi de lichid de răcire. Automobilistul completează nivelul în vasul de expansiune cu apă distilată, ceea ce produce diluarea densităţii şi scăderea punctului de congelare. Dar înainte de venirea iernii, trebuie să nu uite să corecteze densitatea lichidului de răcire prin adaos de antigel pur, până la obţinerea valorii de 1,06-1,065 g/cmc.
Verificarea etanşării instalaţiei
Prima verificare pe care trebuie să o facem se referă la integritatea radiatorului, a conductelor, garniturilor de la pompa de apă şi la strângerea corectă a colierelor de fixare, pentru a nu exista scurgeri şi pierderi de lichid. În cazul când observăm mici neetanşeităţi, trebuie să le înlăturăm prin înlocuirea conductelor sau garniturilor defecte sau prin strângerea corespunzătoare a colierelor pe conducte.
Cel puţin odată la doi ani, pentru o bună funcţionare a instalaţiei de răcire, cu prima ocazie trebuie să o golim şi s-o curăţăm cu apă distilatăîn care am introdus o soluţie de deincrustare ce înlătură depunerile calcaroase din blocul motor şi din radiator şi conducte. Motorul va funcţiona cu această soluţie timp de 20 minute apoi se va goli instalaţia, se va umple cu apă distilată pentru a o clăti,iar după golirea apei distilate se va umple cu noul antigel preparat la densitatea optimă.
Determinarea punctului de congelare
A doua verificare este cea mai importantă, având drept scop să ne asigure că lichidul de răcire existent nu va îngheţa şi nu va deteriora blocul motor. Pentru verificare, avem nevoie de un densimetru pentru antigel sau un termodensimetru.
Proba de lichid de răcire se recoltează din vasul de expansiune şi, la temperatura de 20 grade Celsius, i se măsoară densitatea sau, direct, punctul de congelare. Lichidul este corespunzător calitativ dacă are densitatea de 1,06-1,065 g/cmc, care îi asigură un punct de congelare de -350 până la -380C.
Verificarea funcţionării corecte a termostatului
Pornim motorul şi privim termometrul de bord care ne arată o creştere constantă a temperaturii lichidului de răcire până la valoarea la care termostatul deschide circuitul de răcire al motorului spre radiator. În acest moment, temperatura lichidului de răcire pe aparatul de măsură are un salt negativ, scăzând pentru câteva secunde, apoi va creşte din nou şi se va stabiliza în jurul temperaturii de 87 grade Celsius. După terminarea verificărilor şi completare, nivelul lichidului de răcire în vasul de expansiune trebuie să fie situat între cele două repere de minim şi maxim.
