BlueStreamline – un nume aparent fără rezonanță. Dacă aș fi pus în situația să-l explic aș spune așa: un grup entuziasmant de studenți, pe care îmi permit să-i numesc oameni cu știință.
Ca orice grup organizat, și acesta este coordonat. Iar aceasta este făcută de adevărați oameni de știință. Conceptul echipei BlueStreamline a luat naștere în Brașov, la Universitatea Transilvania. Din respect pentru cei care și-au pus amprenta asupra proiectului în trecut, pentru cei ce se vor atașa echipei pe viitor, dar mai ales pentru că totul s-a reușit în echipă, nu vom nominaliza. Grupul a primat, iar timpul a perpetuat cel mai bine un spirit de echipă veritabil.
Pe scurt, rezultatele muncii de cațiva ani a acestora s-au concretizat în trei evoluții ale unui monopost de concepție românească/studențească. Pentru că nu întotdeauna eforturile unor oameni sunt apreciate la adevărata lor valoare, întregul proiect s-a desfășurat tot cu fonduri studențești. Scopul? Să se ia la “trântă” cu conceptele colegilor europeni, într-o formă competițională botezată “Formula Student”. Prima condiție să faci față provocării? Pune capul la contribuție ca să compensezi diferențele de bugete.
Au reușit! Cu brio încă… Steagul românesc și rezultatele sistemului educațional autohton au legat kilometru cu kilometru pe celebrele viraje ale unor circuite precum Circuit de Catalunya sau Silverstone Circuit.
După un sezon reușit, cu multe urcușuri, dar și cu unele coborâșuri care au alimentat excelent setea de reușită, băieții ne-au adresat invitația să participăm la o sesiune de teste cu simpatica “bombă”, pe Prejmer Circuit, în apropierea orașului de la poalele Tâmpei. Am acceptat și am așteptat momentul cu mai mult entuziasm decât aș putea reproduce în cuvinte. Ajunși la fața locului am asistat la ultimele pregătire înainte de pornirea bestiei. Odată pus contactul, am ascultat cu o plăcere nebănuită sunetul ascuțit al motorului (de motocicletă) Honda.
Îmbrăcat corespunzător în combinezon de competiție, asist neputincios la galopul bătăilor inimii când mă afund în postul de conducere. Lumea pare să capete noi dimensiuni, iar unicul meu scop devine o abordare cât mai corectă și rapidă a traselor ideale de pe circuitul desenat foarte inspirat. Centura de siguranță este garanția unei călătorii fără griji, dar și confirmarea faptului că nu-i de joacă cu micuța bestie.
Toată acțiunea este percepută cu o viteză amețitoare, chiar dacă afișajul cronometrului îmi expune un timp nu tocmai de lăudat. Cât de intens! Vă mulțumim băieți! Și cu riscul de a ni se lua darul dacă nu ne mulțumim cu cât am primit, mai vrem!
