Perfecțiunea, fascinația și responsabilitatea sunt valori pe care Mercedes-Benz le-a cultivat dintotdeaua și pe care le susține și acum. Acest lucru l-am văzut și acum, când oameni importanți din media alături de Mercedes-Benz GLK și-au unit forțele pentru a ajuta câteva zone uitate de lume, într-o acțiune care poartă iniţialele Proiect4.
Am plecat de dimineață din București pentru a ajunge tocmai într-un astfel de loc, la Maliuc, în inima Deltei, acolo unde ceea ce ar fi trebuit să fie un colț de paradis, a devenit prin nepăsare, una din cele așezările cele mai dificile de locuit din România. La bordul unui GLK parcurgem repede autostrada și kilometrii de drum judeţean ce fac legătura cu Tulcea și reușim să ajungem în timp util pentru a ne putea îmbarca pe vasul Pasager, un catamaran ce asigură transportul către cele câteva sate dispuse în aval.
Maliuc este unul dintre acestea, iar pe ruta asigurată de catamaran ajungem și noi. Călătoria durează cam 45 de minute, timp în care putem admira malurile brațului Sulina și discrepanța dintre colțurile de paradis private apărute nu cu mult timp în urmă sau care sunt în curs de amenajare și sărăcia celor care locuiesc aici dintotdeauna. Catamaranul se mișcă repede și ajungem la destinație într-un timp relativ scurt, senzație datorată probabil și fascinației pentru modul de viață și comportamentul oamenilor ce ne înconjurau și cărora încercam continuu să le ințeleg statornicia și stoicismul cu care fac față celor mai vitrege condiții de trai din regiune.
Intrarea în localitatea Maliuc se face pe ponton de unde se văd încă realizările socialismului, ca și când timpul ar fi înghețat în loc. Cătălin Ștefanescu, realizatorul emisiunii Garantat 100% și cel care se implică de un an și jumătate ca această zonă sa fie salvată, este acolo și ne așteaptă să ne povestească istoria recentă a locului și pașii importanți pe care locuitorii de acolo i-au făcut de la demararea programului și până în prezent.
Ne cazăm la singurul așezământ ce poate găzdui oaspeți și luăm la pas mica localitate. Una dintre problemele mari cu care se confruntă locuitorii de aici o reprezintă munții de pet-uri și gunoaie formați în urma lipsei unui sistem de saluibritate, la care s-au adăugat și cele aduse în aval de Dunăre și care le-au invadat oamenilor viața, transformându-le apele ce nu demult le asigurau traiul, într-un munte de gunoaie.
Braconajul este încă ocupația unor oameni ce nu demult se ocupau cu pescuitul, așa că peștele a început să dispară tocmai din locul care cândva era un adevărat rai al pescarilor. Maliuc numără astăzi mai puțin de 200 de locuitori, dar în ciuda acestui lucru am putut găsi aici un oficiu poștal, poliție, biserică și școală, toate fiind în stare normală de funcționare și îngrămădite laolaltă cu casele mici și sărăcăcioase ale celor care nu s-au gândit niciodată să abandoneze aceste locuri.
Există chiar și două blocuri de locuit, vechi de câteva decenii, semn că planurile privind această regiune au fost cândva mai ambițioase. Bunăstarea era asigurată în trecut de cei care veneau aici pentru relaxare, dar și de stațiunea de cercetări și sera de stuf, care acum nu mai funcționează.
Implicarea lui Cătălin Ștefănescu și a fundației Tășuleasa Social a însemnat în primul rând o infuzie de speranță și a arătat oamenilor de aici o cale de urmat. Locuitorii de aici, care la început erau sceptici și neîncrezători în șansa de a mai vedea un viitor la Maliuc, au început treptat să se implice în a da o șansă locului unde trăiesc, iar aceasta este cea mai importantă realizare.
Munții de gunoaie au început să dispară, iar în cele două zile petrecute acolo am putut vedea localnici și copii colectând pet-uri, pe care le-au depozitat în saci și le-au pregătit de transport către „civilizația“ care le trimisese aici și care va trebui să se ocupe de ele într-un mod rațional – să le recicleze. Oamenii știu acum că așteptarea nu este o soluție și că implicarea este singurul mod în care se poate face ceva, iar acest lucru este de mai mare ajutor decât a le aduce ceva și a pleca.
Desigur că nu toate problemele lor se pot rezolva în acest mod, cum este de exemplu și asistența medicală care lipsește din acest sat. Cu ajutorul partenerilor germani ai fundației Tășuleasa Social, Die Johanniter Unfall – Hilfe Lauf și Dentists Without Limits, în zilele în care am fost la Maliuc era în desfășurare o acțiune cu durată de trei zile, ce viza rezolvarea problemelor stomatologice pentru toți cei 43 de copii din acest sat.
Pe voluntarii fundației am avut puțin timp la dispoziție pentru a-i cunoaște mai bine deoarece activitatea lor începea dis-de-dimineață și se sfârșea seara târziu, în tot acest timp muncind din greu pentru a readuce zâmbetul unor copii ale căror probleme medicale au necesitat inclusiv intervenții complexe. Cât am stat în Maliuc am putut urmări implicarea și solidaritatea oamenilor care au înțeles în sfârșit că pe umerii lor apasă viitorul acestui loc și schimbările pe care, cu forțe proprii și ajutorul Proiect4, au reușit să le facă într-un timp așa de scurt.
Ambiții pe termen lung
Dincolo de campania de ecologizare inițiată aici, scopul urmărit de cei implicați este mai amplu. Cătălin Ștefănescu ne-a spus că nu rezultatele de moment sunt cele mai importante, ci ceea ce rămâne în urmă, lupta cea mai grea fiind cea cu mentalitățile, pentru că necesită timp și perseverență. Realizările mari se fac cu pași mărunți, iar ceea ce am văzut la Maliuc confirmă direcția bună pe care oamenii de aici încep să o vadă și să o conștientizeze ca fiind o alternativă mai bună la nepăsare și la resemnarea generată de sentimentul de neputință.
Două zile la Maliuc nu sunt suficiente pentru a cunoaște toate problemele oamenilor și a întelege pe deplin ce se află în sufletul fiecărui copil de acolo. Pentru noi, cei veniți în Maliuc doar într-o scurtă vizită, emoționantă și importantă a fost însă speranța, un sentiment pe care l-am putut desluși cu ușurință pe fețele oamenilor și pe care cei rămași acolo, pentru a continua munca la acest proiect, îl vor schimba cu un viitor mai bun, pe care cei de aici îl așteaptă și pe care îl construiesc împreună.
Foto: Andrei Toboșaru
