Istoria automobilului este o poveste care începe cu ‘’A fost odată ca niciodată…’’ și cu celebra replică ‘’Plec la mama!’’. Și începe cu o femeie. O curajoasă. O nebună, ar zice unii. Bertha Benz a fost cea care a fugit de acasă cu mașina construită de soțul ei și cu cei doi băieți ai săi.
Pe 29 ianuarie 1886, Karl Benz, un inginer din Mannheim, și-a înregistrat automobilul abia construit, un proiect finanțat de soția sa, Bertha Benz, la Oficiul German Imperial pentru Patente. Poate că DRP 37435 vi se par niște cifre oarecare. Dar sunt cifrele cu care a început istoria automobiluli. Este numărul înscris pe certificatul de naștere al primului mijloc de transport care nu era tras de cai. Un document care stă mărturie spiritului vizionar al lui Karl Benz. Începând din 2011, actul a fost inclus în patrimoniul UNESCO, alături de Biblia Gutenberg și de Magna Carta.
Era 3 iulie 1885 când prima versiune a creației lui Benz ieșea la plimbare pe Ringstrasse la Mannheim. Era propulsată de un motor pe combustie cu o capacitate de 954 cc și avea o putere de 0,75 CP. Viteza maximă a vehiculului cu 3 roți era amețitoare la acea vreme: 16 km/h.
Mai târziu, o versiune revizuită, Model III, cu 2.5 cai putere și capabilă să atingă 40 km/h, a pornit într-o călătorie istorică. Soția lui Karl Benz, Bertha, alături de cei doi fii ai lor, Eugen și Richard, a plecat de la Mannheim până în orașul natal al doamnei Benz, Pforzheim. Mezina familiei, Thilde, a rămas acasă.
Legenda spune că domnul Benz habar nu avea de planul ei. Nu a luat-o în serios când i-a spus: ‘’Karl, eu plec la mama!’’ Și-a făcut bagajele și, într-o dimineață de august, în 1988, a pornit la drum. Atunci când s-a trezit, domnul Benz a constatat cu surprindere că mașina cu trei roți dispăruse, împreună cu familia sa.
La bordul primului automobil, Bertha Benz a parcurs distanța de 106 kilometri, cea mai lungă efectuată până în acel moment cu un mijloc de transport care nu era tras de cai. Destinația ei era casa părinților. Și voia să-i demonstreze soțului că invenția sa, în care investiseră amândoi timp și bani, era capabilă de asemenea aventură.
Mașina avea nevoie nu de benzină, ci de ligroină, care se găsea numai în farmacii, așa că s-a oprit la o farmacie din Wiesloch ca să alimenteze. Și-a folosit jartiera pentru a repara sistemul de pornire și a apelat la un fierar pentru a repara un lanț. La fiecare oprire pe parcursul drumului, cei trei se aprovizionau cu apă. Aveau nevoie de ea pentru a răci motorul.
Bertha Benz și cei doi băieți au ajuns pe seară în Pforzheim. Prima șoferiță a lumii a trimis o telegramă acasă ca să-și anunțe soțul în privința succesului invenției sale. Câteva zile mai târziu, a făcut drumul înapoi spre casă. În 1886, Karl Benz a avut, în sfârșit, curajul să prezinte lumii creația sa. În următorul deceniu, a primit 25 de comenzi.
O fată fără permis dă numele unui brand
Paisprezece ani mai târziu, omul de afaceri austriac Emil Jellinek a comandat de la Daimler o mașină mai puternică. Avea 35 de cai putere și purta numele fiicei sale, Mercedes. Vehiculul a câștigat cursa, iar din acel moment, toate mașinile produse de Daimler s-au numit Mercedes. În 1902, la expoziția automobilistică de la Paris, tatăl său a afișat și o fotografie uriașă a tinerei, alături de mașinile sale.
Compania rivală, Benz, motivată de succesul celor de la Mercedes, a început să construiască mașini mai rapide și mai rezistente. Dar erau vremuri grele pentru afaceri la acea vreme și companiile au decis să fuzioneze. Așa a luat naștere Mercedes-Benz.
Deși o fotografie realizată în 1910 o arată pe tânara Mercedes la volanul mașinii, se pare că aceasta nu a condus niciodată. Nici nu avea permis. Ba se mai și temea e monstrul pe roti, mare și zgomotors, pe care tatăl său îl parca în fața casei.
Vehiculul lui Karl Benz, alături de trăsura motorizată construită de Gottlieb Daimler la aproximativ 100 de kilometri distanță, la Stuttgart, sunt expuse astăzi la Muzeul Mercedes-Benz.
Sursă foto: Mercedes-Benz.com.
