Începută cu avânt în urmă cu câţiva ani producţia de biocombustibili în România a ajuns într-un impas.
Necesitatea reducerii dependenţei de petrol în sectorul transporturilor (care este actualmente de aproximativ 98 %) prin folosirea combustibililor alternativi printre care și biocombustibilii a impus ca obiectiv al UE înlocuirea până în anul 2020 a combustibililor convenţionali în proportie de 20% cu combustibili alternativi în sectorul auto.
Dintre aceștia 10% vor fi biocombustibili. Ce sunt biocombustibilii? Biocombustibilul reprezintă, în general, orice material de origine naturală care poate fi folosit ca sursă de energie. Biocombustibilii sunt produse extrase din plante și apoi prelucrate, ce pot fi amestecate cu motorina și benzina. Biocombustibilii pot fi fabricaţi din porumb, trestie de zahăr, soia, alge, uleiuri vegetale etc.
Există mai multe tipuri de biocombustibili
Bioetanolul – etanol, un alcool obţinut prin fermentarea cerealelor, plantelor tehnice și a altor surse vegetale. Biometanolul-metanol, un alt alcool extras din fermentarea surselor vegetale. Bioetanolul și biometanolul în stare pură se notează E 100.
Se pot amesteca cu benzina în diferite proporţii, de la 5% (E5) până la 20% (E20), fără a se impune modificări la motoare. Biodieselul – Combustibil asemănător motorinei obţinut din uleiuri vegetale. Uleiul vegetal pur este obţinut din plante oleaginoase prin presare sau alte procedee extractive.
Utilizarea directă a uleiurilor vegetale drept combustibili este posibilă doar prin realizarea anumitor modificări constructive ale motorului (presiune de injecţie mare, utilizarea unor sisteme de încălzire în circuitul de alimentare mai ales iarna și a unui rezervor suplimentar de combustibil pentru pornirea și oprirea pe motorină, înlocuirea unor garnituri).
Biodieselul se obţine prin esterificarea uleiului vegetal cu alcooli (metanol, etanol). Biodieselul pur se notează cu B100, iar când se adaugă la motorină în proporţie de 5%, 10% sau 20% se notează cu B5, B10 sau B20. Biogazul – amestec de gaze în care predomină metanul, obţinut prin fermentarea anaerobă a deșeurilor agricole sau menajere. Acest amestec este adus la calitatea gazului natural (GN sau GPL) prin metode de purificare și lichefiere.
Situaţia actuală ONU a estimat că până în anul 2020 aproximativ un sfert din energia și combustibilii utilizaţi la nivel mondial vor trebui să provină din biomasă sau din surse alternative regenerabile.
Obiectivul UE este de a se atinge până în 2020 ţinta de utilizare în combustibilii auto a 10% biocarburanţi. În ultimul timp însă unii specialiști din UE au arătat că avantajele ecologice ale folosirii biocombustibililor sunt anulate de transformarea multor suprafeţe agricole din surse de hrană în surse de biocombustibili destablizând piața alimentară.
UE analizează acum, pentru a limita acest efect negativ, posibilitatea ca din obiectivul de 10%, numai 5% din biocombustibili să fie realizaţi din agricultură, iar ceilalţi 5% să fie realizaţi din alte surse ecologice.
Controverse Unii constructori auto împreună cu firmele de carburanți finanţează studii care arată că automobilele ce funcţionează cu bioetanol se uzează mai repede din cauza ungerii deficitare. Alţi analiști de peste ocean concluzionează că preţul biocombustibililor fiind mai mare decât al combustibililor clasici, viitorul imediat va aparţine utilizării gazelor naturale.
În SUA un galon de gaz natural este cu 25% mai ieftin decât un galon de motorină. România, începând cu ianuarie 2013, trebuia să înceapă să comercializeze, concomitent cu benzina E5, și benzina E6 urmând a junge în anul 2020 la benzina cu 10% bioetanol (E10).
Având însă în funcţiune peste 1 milion de autovehicule vechi cu motoare incompatibile cu funcţionarea cu biocombustibilii, România a hotărât să comercializeze până în anul 2018 doar benzina E5 (cu 5% bioetanol) și motorina B5 (cu 5% biodiesel).
În prezent, cantitatea de biocombustibili produsă în România este insuficientă, biodieselul s-a produs în cantităţi mici și a fost realizat mai ales din ulei de rapiţă, iar bioetanolul aproape deloc. Statul, în loc să subvenţioneze producătorii a practicat o acciză de 325 euro/tonă, fapt ce a produs creșterea preţului la biodiesel cu 30% peste preţul motorinei, de exemplu.
Producătorii autohtoni nu au fost sprijiiți prin diminuarea importurilor de biocombustibili, compania Petrom importând întreaga cantitate necesară de biodiesel. Drept rezultat, mulţi dintre producătorii mici au fost nevoiţi să-și închidă afacerile, iar cei mari încearcă să se orienteze spre export.
Avantajele folosirii biocombustibililor
Folosirea biocombustibililor în automobile permite micșorarea consumului de combustibili fosili. Acest avantaj mărește siguranţa economică a statului, prin reducerea dependenţei sale de sursele clasice de combustibil. Stimularea economică este un alt punct forte, pentru că biocombustibilii sunt fabricaţi la nivel local și astfel în fabricile respective se pot crea mii de noi locuri de muncă.
Scăderea emisiilor de noxe.
Când biocombustibilii sunt arși, aceștia produc toxine în cantităţi reduse. Emisiile de carbon de la motoarele care folosesc biocombustibili sunt cu mult sub nivelul benzinei sau al motorinei contribuind la reducerea gradului de poluare a aerului. În privinţa mediului înconjurător, beneficiile utilizării biocarburanţilor sunt lipsa conţinutului de sulf și derivaţilor aromatici, diminuarea emisiilor de monoxid de azot (cu 20%), a fumului (cu 42-57%) și a monoxidului de carbon (cu 50-65%).
Biocombustibilii se pot utiliza la vehiculele moderne fără modificări importante folosind infrastructura existentă în industria petrolieră. Sunt ușor biodegradabili, ceea ce face ca accidentele ecologice (deversările în râuri, mări sau oceane) să fie mai puţin periculoase și înlăturarea urmărilor acestora mai puţin costisitoare. Un avantaj important ar putea fi în viitor și preţul de cost.
În contextul creșterii cererii mondiale de petrol și al majorării galopante a preţurilor la pompă, dacă tehnologia de obţinere a biocombustibilului se va aplica la o scară mai largă, el poate deveni mai puţin costisitor în comparaţie cu benzina sau cu alţi combustibili fosili. Cu tehnologiile actuale, producţia de materii prime vegetale este totuși problematică, astfel că preţul de cost la care sunt obţinuţi biocarburanţii rămâne mai mare decât cel al combustibililor fosili.
Dezavantajele folosirii biocombustibililor
Energia obţinută din biocombustibili este ceva mai mică decât cea generată prin arderea combustibililor tradiţionali.
Prin urmare, pentru a obţine aceeași putere motrică, va fi necesar un consum mai mare de biocombustibil. Întregul proces de producţie a biocarburanţilor înregistrează emisii de noxe mult mai mari decît cel pentru combustibilii fosili.
Deși biocombustibilii sunt mai curaţi la ardere, există calcule care arată că întregul proces de producţie a acestora, începând cu defrișarea sau desecarea terenurilor, cultivarea și procesarea culturilor de plante necesare pentru a produce combustibilul emană de fapt mai mult carbon. În procesul de producţie a biocombustibililor se consumă apă în cantităţi uriașe pentru irigarea corespunzătoare a culturilor de plante precum și pentru procesul de rafinare ceea ce produce costuri finale ridicate.
Disponibilitatea, cel puţin în prezent, reprezintă un alt mare impediment. Biocarburanţii nu se găsesc peste tot, iar unele autovehicule nu pot funcţiona cu biocombustibil. Ca urmare, disponibilitatea limitată reduce și necesitatea de biocombustibilil, ca sursă alternativă de energie.
