BMW 220d Cabriolet – Nisip în păr

În mod normal, a fugi în căutarea nisipului care să-şi croiască drum prin părul tău e o utopie. Asta dacă nu cumva o faci cu stil, cu 190 CP într-un automobil cabrio, care să mai poarte şi semnătura BMW. În acelaşi mod, la fel de normal, aceasta este compania în care nu vei uita un apus după care ai alergat serios.

Nu sunt multe amintiri din copilărie care să concureze entuziasmul din dimineaţa zilei în care, cu ochii cârpiţi de somn, revedeai marea după un an de pauză. Eu, ca mulţi alţii, desigur, trebuia să mă trezesc cu noaptea în cap, să bat câteva sute de kilometri în maşina burduşită de bagaje, să îndur cu stoicism compania sarsanalelor de pe banchetă, să încerc să dorm de plictiseală, în chinul soarelui care, nebunul, parcă ştia că eterna Dacie nu cunoaşte noţiunea de aer condiţionat. Apoi, ca-ntr-o descătuşare perfectă, ajungeai undeva înainte de ora prânzului în faţa hotelului şi prima destinaţie era plaja, unde te duceai să-i faci cu mâna mării.

Ei, aşa m-am simţit în dimineaţa în care ştiam că urma să plec spre marea cea ˝neagră˝ cu noul BMW Seria 2 Cabrio. O senzaţie plăcută, bruiată doar de cei aproximativ 300 de km de drum, care au devenit de-a dreptul plictisitori. Noroc, totuşi, că avem şi noi o autostradă cap-coadă, cum-necum. Dar până la revederea cu întinderea de apă şi la primele fire de nisip prin păr aveam să mă împrietenesc cu automobilul care urlă a libertate pe limba BMW.

Contactul vizual nu a fost cel mai fericit, pentru că, trebuie să recunosc, nu sunt un fan al culorii exterioare, mai ales că în configuratorul Seriei 2 există un roşu superb, de care m-am bucurat în momentul testului cu fratele coupe. Nici alegerea liniei Luxury pentru detaliile optice (multe repere cromate) nu este o carte neapărat câştigătoate, mult mai inspirată fiind una Sport sau, pentru extrem, un pachet M. Ca să închei cu nemulţumirile iniţiale voi aminti şi de ornamentele interioare care imită lemnul. Cu un aer nobil, sobru, ele se potrivesc bine în interiorul unui automobil BMW, dar parcă nu şi într-acela al unui cabrio. Aici e nevoie de mai multă îndrăzneală, nebunie, curaj în exprimare, adică fix ceea ce ştie mai bine să facă un ornament metalic, cum ar fi aluminiul.

Dar, parcă toate pălesc în momentul în care dai peste butonul magic din vecinătatea selectorului transmisiei automate, care te lasă cât ai zice ˝saramură de peşte˝ fără mândreţea de pavilion textil şi te aruncă fix în bătaia soarelui prietenos. De acolo începe, cu adevărat, viaţa în compania unui BMW Seria 2 Cabrio.

Am avut o bănuială încă de când am văzut pentru prima dată noul model în fotografiile de lansare. Şi anume că discutăm despre reîncarnarea spiritului Seria 3 Cabrio. Mă raportez la generaţiile E36 şi E46, cele mai populare în ochii românilor. Iar dimensiunile brute mi-au confirmat. Cu o lungime totală de 4.430 mm, Seria 2 este la o scoică micuţă distanţă de E36 (4.432 mm) şi la un melc mai mare distanţă de un E46 (4.488 mm).

Ampatamentele sunt chiar mai apropiate, 2.690 mm, comparativ cu 2.700 mm (E36) şi 2.725 mm (E46). Una peste alta, Seria 2 adoptă o soluţie constructivă corectă, cu pavilion retractabil textil, lăsându-i Seriei 4 Cabrio şansă de a fi mai fandosită, cu hardtop-ul din dotare.

Bucurie X patru
Patru persoane pot încăpea fără probleme la bord şi spun asta după ce am avut curiozitatea să o fac şi pe pasagerul pe banchetă, unde, fără a mă simţi ca într-o limuzină, am avut totuşi suficient loc chiar şi pentru picioarele mele destul de lungi. Senzaţia cu care trebuie să te obişnuieşti pe locurile din spate este că vei sta ceva mai jos, iar linia caroseriei va fi destul de aproape de nivelul capului. Chiar şi aşa, trăirile sunt intense, la viteze la care cu un automobil ne-cabrio ajungi să caşti a plictiseală. Pentru că nu vei zburda niciodată în configuraţia cu patru pasageri, din pricina curenţilor. Pornirile dinamice, vitezistice, este bine să fie experimentate cu doar doi ocupanţi şi după montarea paravântului din dotare; o operaţiune uşoară, care se face în mai puţin de un minut dacă nu eşti un individ atehnic. Iar odată montată acea pseudo-capcană pentru gâze, pe locurile din faţă te poţi proteja de nebunia vântului chiar şi la viteza de 180 km/h. Aşa mi s-a spus…

Volumul util al portbagajului este de 335 litri. Dacă insişti să-ţi transporţi bagajul cu plafonul pliat, va trebui să te mulţumeşti cu doar 280 litri. Eliminarea electrică a ˝hăinuţei˝ durează fix 19 secunde.

Din orice punct ai privi situaţia, e limpede că cel mai bine ar fi să te găseşti în spatele volanului. Chiar dacă te gândeşti la trăiri, la imagine sau la beneficiile de care poţi avea parte. Există o bucurie a condusului atunci când vine vorba de un BMW, cu atât mai mult de unul cabrio/roadster. Totuşi, cumva, există un aspect în cazul Seriei 2 la care nu mă aşteptam şi de care am fost contrariat. Răspunsul sistemului de direcţie. Deşi trecuse mai bine de un an de la experienţa M235i, puteam rememora destul de uşor puseurile de adrenalină pe care reîncărcarea ursuleţului E30 mi le oferise pe cunoscutul sector de drum Cheia – Babarunca şi retur. Ţin minte perfect că direcţia fusese unul dintre capitolele lăudate, pentru modul aproape chirurgical în care se achita de orice sarcină.

Ceva s-a întâmplat, ceva s-a pierdut pe drum, cel puţin în cazul versiunii echipate cu motorizare diesel de 2 litri, pentru că direcţia, chiar şi în modul Sport, este prea moale, prea puţin comunicativă. Este uşoară, urbană, dacă aş putea să-i zic aşa. Dacă m-aş raporta la ceilalţi constructori, nu ar fi nicio problemă, dar prefer să mă raportez la BMW, iar aici ceva este nelalocul lui. În rest, că tot aminteam de modul Sport, chiar şi în cele Eco Pro sau Confort, automobilul este extrem de plăcut şi de intrigant. E pe genul GT, la bordul căruia te urci şi te pregăteşti să arzi sute şi sute de kilometri. Trenul de rulare este destul de confortabil, chiar dacă la viteze mici unii cârcotaşi ar putea să spună că este gălăgios. BMW Seria 2 Cabrio rămâne totuşi o decapotabilă cu ADN de Bavaria, iar asta înseamnă că mediul ei de joacă preferat este compus din drumuri desenate nebuneşte, nu din porţiuni drepte fără capăt.

Cabrio, sport, diesel?
Am lăsat expres la sfârşit inima modelului – motorizarea diesel de 2 litri. Unitatea este nouă, produce acum 190 CP şi înlocuieşte în gamă o versiune care a făcut carieră frumoasă, cea de 184 CP. Noul motor este mai rafinat şi mai economic, mai elastic. Silenţiozitatea a fost îmbunătăţită, chiar dacă, la ralanti, combinaţia BMW decapotabil – ronţăit de diesel, îi poate nemulţumi pe purişti. Nu o să mă ascund acum şi să nu spun că, cel puţin pentru un test, aş fi preferat un 3 litri benzină (235i). Totuşi, plusul însemnat de putere costă. Şi pre şi post achiziţie.

Transmisia este alt plus al modelului, reuşind să completeze excelent motorul. E una dintre cutiile cele mai plăcute de pe piaţă şi mi se pare că e printre primele opţiuni pe care trebuie să le bifezi atunci când te hotărăşti să-ţi achiziţionezi un Seria 2 Cabrio. Deci, oricât ar strâmba din nas unii, logo-ul 220d vine bine pe capacul portbagajului şi întruchipează perfect spiritul unui vehicul care-şi va bucura proprietarii în aventuri frumoase. Cum sunt escapadele la mare, dintre care prima dintr-un an e întotdeauna specială.

Iar dacă stau şi mă gândesc că nu toată lumea caută o direcţie mai grea, aşa cum fac eu, chiar e complicat să îi găseşti scăpări lui BMW Seria 2. Atâta doar că merită să plăteşti suplimentar pentru un alt volan, preferabil M, pentru că cel standard este supra-dimensionat. Şi trebuie să ai curajul să optezi pentru o culoare mai vie, mai tinerească.

Tot ce ai admirat în această povestioară cu soare, mare, peisaje nocturne, apus nebun costă. Începând cu puţin peste 40.000 de euro. Modelul testat, cu toate opţionalele, se apropia periculos de mult de 60.000 de euro.

Nu sunt multe amintiri din copilărie care să concureze entuziasmul din dimineaţa zilei în care ai ajuns la mare. Nu sunt nici multe lucruri care să fie la fel de triste precum ultima privire pe care o arunci peste umăr către mare, atunci când porneşti spre casă, la sfârşitul sejurului. Aşa este şi BMW 220d Cabrio – îi poţi găsi defecte, poţi strâmba din nas că nu are suficientă putere, că se alimentează de la pompa greşită, că nu e chiar cel mai modern interior, că una, că alta, dar, aşteaptă să o încui şi să ştii că te desparţi de ea! Atunci să te văd, atunci aş vrea să observ dacă nu cumva întorci capul, cu jind…