BMW i3 vs Kia Soul: Viitorul sună… foarte liniștit

Nu am scotocit tot internetul, dar e foarte posibil să nu mai existe un comparativ între un BMW și o Kia. Nu dorința de a fi primii, însă, ne-a făcut să aducem împreună mașinile, ci faptul că sunt două dintre cele mai bune opțiuni electrice disponibile în prezent.

Uite că s-a ajuns și aici: un comparativ între BMW și Kia. Însă o schimbare de paradigmă atât de importantă precum apariția propulsiei electrice are darul de a reseta câmpul de luptă în industria auto, dând șanse și celor mai mici să lupte de la egal la egal cu mărcile cu tradiție.

De la egal la egal e o expresie puțin forțată, pentru că BMW a investit niște miliarde de euro în programul „i”, în timp ce Kia a făcut lucrurile la o scară mult mai mică. E drept că banii pompați de nemți merg mult mai departe decât simpla propulsie electrică – materiale noi, tehnologii de fabricație noi – iar rezultatele vor fi aplicate și în afara gamei „i”, deci e imposibil de calculat care au fost costurile totale de dezvoltare pentru noile mașini electrice BMW și în cât timp se vor amortiza investițiile. Oricum, pe noi nici nu prea ne interesează asta, fiind mai de grabă treaba strategilor financiari de la BMW.

Pe noi ne interesează produsul finit care ne aștepta cuminte într-un garaj, cu un maț ieșindu-i din lateral ce-l conecta prin capătul celălalt de un perete. E greu să spui despre i3 că e „frumos”. Comparația cu un bulldog pare mai potrivită aici decât la MINI: e compact, îndesat, e simpatic, îți place și-ți vine să te joci cu el, dar niciodată n-ai putea spune că e frumos. Arată ciudat, diferit față de orice altă mașină de pe stradă. Arată așa cum ar trebui să arate o mașină electrică acum, azi.

Arată așa cum Kia Soul n-o face. Grila radiatorului obturată și roțile pline sunt suficiente pentru a-ți transmite faptul că ai de-a face cu o mașină electrică, dar nu reușesc să creeze suficient dramatism. Pentru că mașinile electrice nu sunt un lucru obișnuit încă, designul lor ar trebui să reflecte asta. Oamenii care și le cumpără nu vor să treacă neobservați, ci sunt convinși că iau parte la o revoluție și vor să se transforme în propovăduitori, ori cel mai simplu faci asta cu un aspect exterior care se rupe de norma existentă în prezent pe stradă. BMW i3 reușește asta (mai bine ca orice altă mașină, cu excepția lui i8, poate), Kia Soul, nu. E drept că lucrul ăsta vine cu avantaje și dezavantaje.

În primul rând, Kia Soul e o mașină mare. Dacă ai fi crezut că, prin prisma tradiției, ar fi fost mai potrivit un comparativ între BMW i3 și Mercedes-Benz Clasa B Electric Drive, te-ai fi înșelat: Kia Soul EV e un concurent mult mai adecvat. Tot spațiul dintr-un Soul obișnuit se regăsește și la versiunea EV, iar asta înseamnă destul de mult – pasagerii nu au motive să se plângă, în timp ce portbagajul este chiar mai mare la EV (cu 43 de litri), dacă facem abstracție de spațiul de sub podea de la modelele cu motoare cu ardere internă (116 litri). În orice caz, Soul EV poate fi încărcat cu cinci oameni și niște bagaje fără probleme. Totul e ca destinația să nu depășească autonomia de până la 160 km.

BMW i3 e cu totul altceva. E spațios și el, având suficient loc pentru ca patru persoane să stea confortabil. Portierele din spate oferă un acces convenabil pentru locurile posterioare, dar prezintă două probleme, una mare, iar cealaltă caraghioasă: prima este ordinea în care se închid – dacă, din cine știe ce motiv, închizi portiera din față (nu are cum să „facă clic”, dar poate sta în jurul poziției închise), după care o trântești pe cea din spate, se poate lăsa cu vopsea ciupită sau chiar așchii de fibră de carbon (în fine, plastic ranforsat cu fibră de carbon – CFRP); a doua problemă e legată de amplasarea centurii de siguranță pentru locurile din față care, în lipsa unui montant central, se află pe portierele din spate. Dacă tragi cu nădejde de ușa din spate fără ca cel din față să-și fi scos centura, s-ar putea să-i rupi o coastă – nu cred că ar fi fost așa de complicat să blocheze automat ușa din spate atâta timp cât centura este conectată în față.

Dar cam atât
Am vrut să amintesc lucrurile astea pentru că, dincolo de ele, BMW i3 este cvasi-ireproșabil. Interiorul arată la fel ca o cameră de zi din filmele SF, cu un design minimalist și materiale noi (care, în mare parte, sunt reciclate). Asta vrei să simți atunci când intri într-o mașină cu propulsie neconvențională: că ai ajuns în viitor. Am văzut concepte cu borduri mai puțin îndrăznețe decât al lui i3 – dacă nu mă înșel, unele erau chiar de la BMW… Schimbătorul de viteze e montat pe coloana de direcție (să însemne asta că Mercedes-Benz a avut dreptate în tot acest timp?) și tot acolo se află și butonul de pornire, care e destul de incomod de accesat. Întreaga podea a mașinii este complet plată și cum transmisia clasică lipsește, locurile din față nu mai sunt despărțite de niciun tunel median.

Poziția în ambele mașini este mai degrabă înaltă, iar scaunele subțiri din BMW nu oferă sprijinul lateral pe care ascuțimea direcției l-ar putea solicita. În ciuda roțior mari și subțiri, i3 are o direcție „mai BMW” decât la multe alte BMW-uri, iar suspensia este surprinzător de confortabilă pentru o mașină de dimensiunile astea. La Soul EV, lucrurile astea sunt la fel ca la orice alt Soul, ceea ce contribuie la senzația că ai conduce o mașină ca oricare alta, doar cu propulsie electrică.

Din cauza asta nici nu te îmbie s-o conduci în vreun fel. BMW i3, pe de altă parte, cu cei 170 de cai ai săi (față de 111 la Kia) și cu pedala de accelerație care, prin eliberarea ei, cuplează sistemul de recuperare a energiei și poate să decelereze până într-acolo încât oprește complet mașina fără a necesita apăsarea frânei, dă naștere unui nou mod de a conduce care se învață în mai puțin de un minut și care devine atât de natural, încât te întrebi de ce nu merg la fel și celelalte mașini. Această plăcere la condus are și unele dezavantaje, pentru că apăsările mai hotărâte ale accelerației reduc drastic autonomia reală, astfel că la finalul testului nostru, după distanțe similare parcurse, Kia Soul stătea mult mai bine la capitolul kilometri rămași. Trecerea BMW-ului în modul ECO PRO+, însă, mai scoate câteva zeci de kilometri din pălărie grație recalculării unor parametri și nu magiei negre.

Crudul adevăr
Ca să fim sinceri, însă, testul ăsta a început ca o scuză, un pretext pentru a conduce BMW i3. Grație lui, însă, am descoperit o mașină electrică extrem de capabilă căreia, în definitiv, nu-i poți reproșa decât că este prea… normală. Totuși, pentru oamenii raționali care aleg mașina exclusiv din considerente practice, Kia Soul EV e opțiunea corectă dintre cele două. Însă știm cu toții că astfel de oameni nu există decât pe hârtie, fiind imposibil să elimini componenta emoțională în cazul unei alegeri atât de importante, iar aici BMW recuperează teren, după care ia un avans insurmontabil. Vrei o mașină bună, spațioasă, cu motor electric și un aspect conformist? Kia Soul EV va bifa fiecare căsuță.

Vrei o mașină unică în clipa asta pe piață, produsul a milioane de ore de cercetare și miliarde de euro investiți, o mașină care te face să te simți în vârful eforturilor de dezvoltare ale rasei umane? Atunci mulțumește-le celor care au cumpărat BMW-uri în ultimii ani și le-au permis bavarezilor să investească suma asta uriașă în programul „i”. BMW a riscat enorm, dar pe mine, unul, m-au convins.

Clasament final:

Locul 1 – BMW i3

BMW i3 nu e o gură de aer proaspăt, e un pumn în plină figură aplicat celor care se plâng că mașinile electrice fură plăcerea condusului. Poate că o schimbă un pic, da, dar nu e o schimbare care ar trebui să îngrijoreze. În plus, pentru o mașină cu așa dimensiuni exterioare, i3 este și surprinzător de practic. Vrem unul, acum!

Locul 2 – Kia Soul EV

Kia Soul EV e mașina mai matură dintre cele două și, deci, ar trebui să fie alegerea cumpărătorilor de vehicule electrice raționali – deși, dacă mă întrebi pe mine, combinația asta e destul de greu de găsit deocamdată. Pierde puncte din cauza faptului că e prea conservatoare în aspect, însă e o ofertă care chiar merită luată în seamă.