Aş face un exerciţiu. Aş expune acest exemplar la loc de seamă, acoperindu-i logo-ul motorizării. Aş pune întrebări aleatoriu. Fac pariu că prea, prea puţini ar ghici capacitatea cilindrică.
De ce sunt atât de convins? E simplu, pentru că acest X5 cu motorizare de 2 (doi!) litri este un pariu pierdut de mine. Un pariu pierdut cu un alter ego, în care eram ferm convins că voi fi dezamăgit. Se face că premergător testului de faţă am bătut la bordul acestui individ un drum până la Budapesta; şi retur. ˝O să tragem de el… doi litri? Nebunie!˝. Eram destul de sigur; am fost destul de pe lângă subiect, recunosc.
Noul X5, a treia interpretare a acestei clase de SUV de către cei de la BMW. De la apariţie şi până în prezent s-au schimbat multe în curtea bavarezilor, inclusiv o pleiadă serioasă de SUV-uri şi SAV-uri. Totuşi, permiteţi-mi exprimarea neortodoxă, X5 e tatăl lor. Întorcându-mă tot la origini, aş face încă un pariu că nimeni n-ar fi crezut atunci că un X5 ar putea fi însufleţit de un diesel de 2 litri. Cum blasfemie ar fi trecut şi o eventuală variantă cu o singură punte motoare. Acum, deja e totul dat uitării. Am fost mulţumit, totuşi, că exemplarul de faţă era xDrive. Până la urmă vorbim de un SUV generos.
Şi totuşi, de ce mai aveam nevoie de un test după 1.800 km de drum? Pentru a-mi confirma, aş putea spune; sau, mai cinstit, pentru a mă mai bucura o dată de un automobil mai mult decât interesant. Noul X5 este atrăgător, fără doar şi poate, aş spune chiar că este o idee mai opulent decât erau primele generaţii. La interior s-a păstrat în mare arhitectura predecesorului, operându-se doar îmbunătăţiri de fineţe. Materialele sunt de calitate, finisajele ţin pasul cu mofturile clientelei premium dar, tot aici, am dat şi peste chestiunea care mă nemulţumeşte.
Goana pentru reducerea maselor automobilelor a influenţat, nu pozitiv, şi interiorul noului X5. Ornamentele altă dată din lemn sunt acum din plastic. Ecologic, ar spune unii, dar faptul că ele sunt mult mai subţiri, din raţiunile amintite, determină ca dincolo de forma perfectă să se ascundă un sunet gol, atunci când baţi în ele, o senzaţie nu tocmai premium.
În rest nu prea ai avea ce să-i reproşezi interiorului, poate doar antiteza dintre bancheta cu spătarul prea vertical, nereglabil, şi scaunele faţă opţionale, cu zecile lor de reglaje care te pot găzdui ca într-un jilţ. Spaţiul este din belşug, iar atmosfera interioară este completată de o lumină ambientală de mare efect. Recomand albastrul rece, BMW.
Mic, dar voinic
Acum, dincolo de detaliile estetice, pe aripi tronează logo-ul xDrive25d. Adică unitatea diesel de doi litri, varianta full power de 218 CP. Dacă despre sistemul de tracţiune integrală, altădată standard, susţin cu tărie că este un ˝must have˝, motorizarea de care iniţial mă temeam m-a cucerit de la primii kilometri alergaţi. Există un rafinament al acestui motor în funcţionare, chiar şi la gabaritul impresionant al lui X5, o flexibilitate care-ţi permite să rulezi în absolut orice regim de funcţionare fără probleme. Dacă totuşi cauţi nod în papură şi vrei să-i descoperi latura sportivă, nu o vei găsi, pentru că cei 1.995 cmc, 450 Nm şi 2.115 kg au, la pachet, limitările lor dinamice.
Există însă şi aici un ˝dar˝… misiune acceptată de transmisia ZF cu opt rapoarte. O unitate lăudată într-atât de presa de specialitate şi de către utilizatori încât îţi vine parcă să te întrebi de ce ţi-ai cumpăra un BMW fără aşa ceva. Cu o funcţionare lină şi intuitivă despre care s-a tot scris, cutia oferă şi un mod Sport, setare în care, chiar şi cei mai nemulţumiţi ar putea să-şi găsească modul de a rezona cu noul X5 de 2 litri (desigur, ca la orice BMW modern care se respectă, şoferul poate alege unul dintre modurile de funcţionare al pachetului tehnologic: Eco Pro, Comfort, Sport sau Sport+).
Deci, pariul meu iniţial a fost pierdut şi mi-am asumat eşecul, noul X5 cu această motorizare fiind realmente o surpriză plăcută. Ce e mai puţin atrăgător este preţul de achiziţie, un exemplar într-o echipare similară, destul de ofertantă, depăşind chiar şi 80.000 de euro. Unii ar zice că e mult pentru o motorizare de clasa medie, eu spun că xDrive25d este o alegere foarte inteligentă pentru un om chibzuit, care alege calculat un SUV; iar de banii ăia primeşti multă tehnologie şi opţionale care, ştim prea bine, definesc perfect caracterul unui automobil premium.
Foto: Răzvan Loghin
| Date tehnice | xDrive25d |
|---|---|
| Masă proprie/totală (kg) | 2.040/2.750 |
| L/l/h (mm) | 4.885/1.940/1.760 |
| Volum portbagaj(l) | 650/1.870 |
| Combustibil | motorină |
| Cilindree (cmc) | 1.995 |
| Putere max. (kW(CP)/rpm) | 160(218)/4.400 |
| Cuplu max. (Nm/rpm) | 450/1.500-2.500 |
| Transmisie/trepte | automată/8 |
| Viteza maximă (km/h) | 220 |
| Sprint 0-100 km/h (s) | 8,2 |
| Consum urban/extra/mixt | 6,7/5,3/5,8 (l/100km) |
| Normă poluare/emisii CO2 | Euro 6/156 g/km |
4 thoughts on “BMW xDrive25d – Pariul meu pierdut”
Eu nu stiu cu ce X5 25d Euro 5 ati mers voi. Eu stiu ca se fabrica doar EURO 6 cu adBlue.
Ne asumăm eroarea. Îţi mulţumim pentru observaţie, chiar dacă tonul nu a fost chiar cel mai prietenos! Ca orice om, şi noi suntem supuşi greşelii. Te aşteptăm cu feedback şi pe viitor; părerile voastre contează!
Despre consumul real din test ne puteti spune cate ceva? Ar fi interesant de stiut.
Da. Pot să vă spun că pentru o maşină cu un rulaj redus, al cărei motor abia se aşeza (cum se zice) comsumul obţinut nu a depăşit 8 l/100 km. Asta într-un regim mixt (cam trei sferturi extraurban), pe o distanţă de vreo 850 km, dar şi într-o exploatare ceva mai alertă (trebuie să precizez că maşina nu a fost foarte încărcată; adică trei oameni fără bagaje). Dacă vă uitaţi atent, într-o poză apare un 8,2 l/100 km, dar aceasta era valoarea de la început, de la şedinţa foto. A mai scăzut puţin pe parcurs.