Uleiurile de motor trebuie să îndeplinească cerinţele de calitate ale motoarelor de automobil. Aceste cerinţe, numite nivele de performanţă, sunt prevăzute în standardele internaţionale în vigoare: SAE (Societatea Inginerilor de Automobile), API (Institutul American de Petrol) şi ACEA ( Asociaţia Constructorilor Europeni de Automobile).
Pentru a înţelege mai uşor performanţele uleiurilor vom prezenta doar calităţile lor principale.
Asigurarea unei porniri uşoare
Uleiul de motor trebuie să aibă o vâscozitate destul de mică pentru a permite rotirea uşoară a arborelui cotit, pentru a curge suficient de repede şi a unge toate componentele motorului aflate în mişcare. Pe timp de iarnă mai ales, vâscozitatea uleiului nu trebuie să devină prea mare pentru a permite scurgerea lui uşoară.
Asigurarea lubrifierii
Pe timpul funcţionării motorului uleiul este antrenat permanent de pompa de ulei spre toate elementele motorului aflate în mişcare, formând o peliculă permanentă şi continuă pe suprafaţa metalică a acestora. După ce motorul a pornit şi s-a încălzit suficient, vâscozitatea uleiului nu trebuie să se micşoreze prea mult, fiindcă atunci nu va mai adera suficient la piesele metalice ale motorului, acestea riscând să rămână neunse şi să se uzeze prin frecare uscată.
Clasele de vâscozitate stabilite de SAE J 300 (buletin emis de Societatea Inginerilor de Automobile) sunt: de iarnă (0W, 5W, 10W, 15W, 20W, 25W) şi de vară (20, 30, 40, 50, 60). Un ulei multigrad le satisface pe amândouă. Un exemplu de notaţie pentru uleiul de motor multigrad: uleiul notat cu10W-40 asigură o pornire la rece potrivit clasei 10W (la temperatura -300C) şi se comportă bine la temperaturi ridicate până la +500C.
Reducerea frecărilor
Pelicula fină de ulei, ce acoperă piesele din motor aflate în mişcare trebuie să fie continuă. Dacă vâscozitatea nu este suficient de mare nu se asigură continuitatea filmului de ulei. Dar şi o vâscozitate prea mare va creşte forţele de frecare, iar motorul va trebui să consume mai mult din puterea sa pentru a le învinge.
Protecţia anticorozivă
În componenţa uleiului de motor se află mai mulţi aditivi printre care şi inhibitori de coroziune. Aceştia au caracteristici bazice pentru a anihila caracterul acid al reziduurilor rezultate în urma arderilor din motor. În lipsa inhibitorilor de coroziune uleiul de motor ar deveni în scurt timp acid şi, deci, coroziv. Din acest motiv un indicator important al uleiului proaspăt îl constituie cifra de bazicitate totală. Pe timpul funcţionării motorului bazicitatea uleiului scade.
Curăţirea motorului
Alţi aditivi din componenţa uleiului de motor au calităţi detergente şi dispersante folosite la curăţirea depunerilor de reziduuri existente şi la dispersarea fină a unor particule solide din ulei. Fără aceşti aditivi particulele respective s-ar acumula şi ar afecta calitatea suprafeţelor metalice aflate în mişcare înfundând totodată şi filtrele de ulei.
Aceşti aditivi au ca efect şi reducerea depunerilor în camerele de combustie, mai ales pe capetele pisoanelor. În urma arderii în cilindri unele particule arse au tendinţa de a se depune într-un strat subţire pe capul pistoanelor, pe segmenţi sau pe supape formând aşa-numita calamină. Acest strat se comportă ca o barieră termică la pistoanele, segmenţii, supapele şi bujiile respective, care nu mai sunt răcite suficient, iar regimul termic al motorului se înrăutăţeşte.
Răcirea motorului
Unele piese ale motorului cum sunt arborele cotit, cuzineţii, sistemul de distribuţie, pistoanele etc. sunt în mod continuu răcite de uleiul care curge pe suprafaţa lor. În acest fel sistemul de ungere preia o parte importantă din sarcina de răcire a motorului (de circa 30-40%), sarcină asigurată de sistemul de răcire cu lichid.
Îmbunătăţirea etanşării cilindrilor
Între pistoane, segmenţi şi pereţii cilindrilor suprafeţele sunt perfect circulare însă există şi unele spaţii neetanşe, mai ales la motoarele noi, nerodate sau la cele uzate prea mult. În cazul unui motor nou este necesară o perioadă de rodaj pentru ca aceste suprafeţe să nu mai aibă asperităţi prea mari.
În cazul unui motor cu grad de uzură mic grosimea filmului de ulei, de circa 0,025 mm, este suficientă pentru a compensa uzura şi a asigura o bună etanşare între segmenţi şi pereţii cilindrilor. Însă atunci când uzura motorului depăşeşte un anumit nivel, pelicula de ulei nu mai poate asigura etanşeitatea completă şi motorul respectiv începe să funcţioneze cu parametri mai slabi deoarece pierde compresia începând să consume ulei.
Reducerea spumării
Uleiul de motor are în compoziţie şi un aditiv antispumant. Acesta este destinat să reducă cantitatea de spumă ce se produce în ulei pe timpul funcţionării acestuia când intră în contact cu aerul. Spuma este astfel înlăturată deoarece ar înrăutăţi calităţile de răcire şi ar creşte uzura prin degradarea peliculei de ulei.
Câteva sfaturi
Deşi tehnologiile actuale permit realizarea unor uleiuri bune şi a unor motoare cu fiabilitate ridicată care au dus la creşterea intervalului între schimburile de ulei la 10.000 sau 15.000 km, totuşi majoritatea producătorilor de automobile consideră necesară verificarea săptămânală a nivelului şi calităţii uleiului din motor.
Automobiliştii trebuie să ştie să-şi verifice periodic calitatea uleiului pentru a cunoaşte momentul când acesta şi-a pierdut calităţile şi trebuie înlocuit, deoarece în condiţiile de poluare de la noi, majoritatea uleiurilor se uzează mult mai repede decât prevăd normele de rulaj stabilite în cărţile tehnice.
Scăderea vâscozităţii, impurificarea cu zgura rezultată din urma arderii incomplete din cilindri sau cu combustibil se pot depista cu uşurinţă analizând vizual şi organoleptic aspectului uleiului de pe jojă. Dacă uleiul curge de pe jojă înseamnă că vâscozitatea lui a scăzut, dacă miroase a combustibil înseamnă că este impurificat cu acesta, dacă nu mai este onctuos la pipăit înseamnă că şi-a pierdut din calităţile de ungere,iar dacă are un aspect negru şi vâscos înseamnă că este plin de reziduuri rezultate în urma arderii.
