P’asta n-ați mai auzit-o, vă asigur! Președintele și directorul executiv al Suzuki, pe care-l cheamă (nu întâmplător) tot Suzuki, își dă demisia din funcția de director executiv, dar rămâne președinte! Cum adică? Uite-așa!
Să începem povestea prin a spune că Osamu Suzuki are 86 de ani. Să-l felicităm pe această cale, și să-i urăm ”mulți înainte”! Dumnealui este CEO și președinte la compania japoneză Suzuki. Aici începem să ne întrebăm de ce nu s-a retras prin Bora-Bora de 20 de ani, ca să lase măcar locul de director executiv liber altuia mai tânăr și mai cinstit.
De ce mai cinstit? Pentru că, sub părinteasca oblăduire a bunicului Suzuki, compania a falsificat datele a peste 2 milioane de mașini vândute pe piața din Japonia, timp de 6 ani! Rușinat, CEO-ul a demisionat. Ne rușinat, președintele a rămas în funcție. Și da, ne referim la aceeași persoană.
Cum explicăm grozăvia? Păi, probabil, în calitate de CEO, omul Suzuki a dat ordine companiei Suzuki să facă mânării. În tot acest timp, președintele Suzuki avea alte probleme și nu a fost conștient de mânăriile care se fac în companie. Drept urmare, a aflat cu stupefacție abia luna trecută despre ele, dojenindu-l pe CEO. Chiar nu pricepeți?
Acum intră în tablou și Honda. Nu compania, ci omul: Osamu Honda, vicepreședinte executiv la Suzuki (compania) și subaltern al lui Suzuki (omul). Și el își va da demisia (de bună voie, ce credeați?) din funcția pe care-o deține. Atât Suzuki, cât și Honda (oamenii, nu companiile), vor avea salarii mai mici, începând cu 29 iunie, data oficială a demisiei (și, probabil, ziua de salariu). Mă întreb dacă le vor ajunge noile pachete salariale pentru economii de viitor.
” Am luat în serios neconcordanțele privitoare la testarea emisiilor și a eficienței consumului de combustibil și vom clarifica responsabilitatea conducerii. Ne pare extrem de rău” , a declarat Suzuki, dar nu știm dacă în rol de președinte sau CEO.
Mânăriile legate de emisii au căpătat o amploare de-a dreptul alarmantă în ultima perioadă, și au afectat unele dintre cele mai mari companii producătoare de autoturisme. Partea proastă este că niciuna nu s-a autodenunțat, ci a fost nevoie de intervenții pentru a fi depistate neregulile. Altminteri am fi trăit cu impresia unei industrii auto idilice. Mă întreb cât timp va dura până când următorul brand trișor va fi scos la iveală?
Sursa: autonews
