Când poți crea o punte peste timp, nu te teme s-o faci! Eu am alăturat trecutului, viitorul, aducând întreaga experiență în prezent. Pentru că perechea de azi contractă un secol de istorie într-o descărcare intensă de energie, forme și culori. O trăire autentică, cu tușe premium și arome de vin ales. Cu Škoda Enyaq iV RS Coupé, la Conacul dintre Vii. Foto: Bogdan Paraschiv
Viața îți oferă oportunități la tot pasul. Depinde doar de tine să le găsești și să le combini, scoțând ineditul din ele. Eu, de exemplu, am ales să duc o electrică, simbol al viitorului mobilității, într-un loc boem, încărcat de trecut, în care poveștile se țes continuu, natural, organic. Și ce electrică! E mai mult decât un mijloc de transport fără emisii, așa cum vor fi toate din 2035 încolo. E un manifest, o dovadă că particula „RS“ din coada celor mai nervoase modele Škoda nu și-a diluat sensul.
➡ Iată primele imagini cu Skoda Elroq camuflată. 💡
Liniile caroseriei curg firesc, modelate de curenții de aer, dar culoarea Phoenix Orange te pune în gardă, demonstrând încă o dată că armonios nu înseamnă inofensiv. De fapt, pe lângă panourile dulci există muchii și unghiuri ascuțite, precum și punctul de rezistență, masca transparentă. Crystal Face este standard la versiunea RS și pune la treabă 181 de leduri doar pentru a epata. Chiar și cu ele stinse, imaginea elementelor verticale translucide străbătute de razele soarelui creează un joc de reflexii și umbre care ia ochii. Un joc în mrejele căruia cehoaica te prinde fără scăpare, mai ales dacă vine cu jantele de 21 de inchi gata să muște din asfalt cu forța celor 460 Nm disponibili instantaneu la culcarea pedalei.
Însă nu vorbim despre un monstru lipsit de scrupule, ci mai degrabă de un supererou manierat, fapt evident când intri și tragi ușa după tine. Materiale de primă clasă îți mângâie degetele, toate cusute cu ață albă și îmbinate fără abateri. Inserții ce imită fibra de carbon și un strop de Piano Black desăvârșesc opera. Dar, peste toate detaliile, scaunele sport cu desen venit din viitor, plafonul panoramic și tripleta de ecrane (dacă includem și head-up displayul) sunt punctele de rezistență. A, și butoanele fizice, inclusiv cele de pe volan, unde descoperim și selectoare rotative. Sunt semne că Škoda a rămas fidelă funcționalității, că spiritul practic îl egalează pe cel estetic.
➡ Aceasta este Skoda Epiq! 💡
Premisele sunt bune, vremea, ideală, iar naveta aterizată din secolul al XXII-lea așteaptă nerăbdătoare să decoleze. Nici nu știe că vreau s-o întorc în secolul trecut. În vremea în care prima generație Superb căpăta formă pe planșa de lucru, așteptând să reverse pe șosele sunetul primului propulsor V8 din istoria mărcii Škoda și să pună la treabă prima tracțiune integrală a acesteia. Un model de lux cu șasiu separat, de tip „backbone“ și suspensii independente la toate roțile. Se întâmpla în 1930. O perioadă la fel de zbuciumată precum cea pe care o trăim acum, rămasă în istorie sub numele de Marea Recesiune. Enyaq nu protestează, ci, înconjurându-ne cu aer proaspăt la 22°C și cu Simfonia Nr. 8 a cehului Dvořák curgând din difuzoarele Canton, ne duce în liniște deplină prin aglomerația Bucureștiului, promițându-ne o autonomie de 453 km.
Suspensia adaptivă știe să absoarbă fără efort liniile denivelate ale tramvaiului, iar geamurile laterale, laminate cele din față, țin zgomotele departe. Spre Ploiești, pe DN1 aleg modul Eco, pentru a relaxa cei 299 CP, iar reprizele sunt pe cât de rapide, pe-atât de dulci. E musai să stai cu ochii pe vitezometru, pentru că senzațiile „te fură“ fără să realizezi.
➡ Configurează aici un Enyaq! 💡
Pe măsură ce urcăm la altitudine, aerul se curăță de noxe, temperatura coboară cu câteva grade, iar liniile drepte devin curbe. Le întâmpin pe toate în modul Sport, care întărește direcția și suspensiile și acutizează răspunsul la apăsarea pedalei de accelerație. Enyaq a devenit mai incisiv și mai dornic de joacă, așa cum ar trebui să fie un coupé și mai ales un RS. Însă drumul se termină într-o poartă. Poarta spre romantism, spre vremuri demult apuse. Poarta Conacului dintre Vii.
Înapoi în timp
Trece-i pragul și vei păși direct în anii ’30, înconjurat de miresmele florilor de cireș, strugurilor aromați și lavandei. În spatele tău, porțile se închid, lăsând afară grijile cotidiene. Asta nu înseamnă că te rupi de confortul prezentului. Totul, de la aer condiționat și internet la apă curentă și canalizare, e gata să te însoțească în călătoria în trecut. Însă dincolo de tehnologie se află senzațiile. Niciun dispozitiv nu a fost lăsat la întâmplare, ci toate sunt integrate în aspectul clădirii. Și ce aspect! Cel original al conacului care în 1930 era doar o schiță, iar în ’32 își întâmpina vizitatorii cu arcadele la vedere. A aparținut familiei Filitis, celebră în secolele al XIX-lea și al XX-lea, apoi a fost vândut unor proprietari români, în 1945, și naționalizat în ’47.
Actualii proprietari l-au cumpărat în 2004, într-o stare deplorabilă, și l-au restaurat complet. De la structură la finisaje, totul a fost refăcut de la zero, cu grija de a păstra viu spiritul de altădată. Tot ce s-a putut recupera din vechiul conac a fost păstrat, iar acolo unde au fost renovate elemente s-au folosit materiale contemporane cu clădirea, recuperate de la case care fuseseră demolate. Chiar și tehnica de finisare tipică vremii a fost păstrată. De exemplu, pereții camerelor au fost bulgăriți, dar nu cu chirpici, ci cu beton, pentru a rezista. Doi meșteri bătrâni din Buzău mai stăpâneau tehnica de bulgărire, și au fost aduși pentru a finisa pereții manual.
Elemente autentice la Conacul dintre Vii
Mobila este cioplită în lemn masiv, iar fierul forjat manual completează decorul. Bundițe, ii și alte elemente de port românesc și obiecte populare, toate autentice, decorează pereții coridoarelor. De fapt, e uimitor cum, într-un ansamblu atât de intim, există 22 de camere care pot găzdui 52 de persoane peste noapte. Și nu vorbim despre o cazare oarecare, ci despre una de patru stele! Mai mult, este prima unitate de turism din România certificată ca având exclusiv produse bio. Asta se întâmpla în 2006. Deci, dacă tânjești după produse congelate sau semipreparate, caută în altă parte!
Și, da, poți să te distrezi aruncând săgeți la țintă, jucând ping-pong pe terasa acoperită, citind sub soare, bălăcindu-te în piscină sau, dacă ești aventurier, scoțându-ți bicicleta pe dealurile din Urlați. Adică acolo unde se desfășoară Maratonul Vinului, an de an. Doar că, de data asta, nu te aleargă nimeni. Poți pedala în liniște, admirând zona cu peisaje deschise și dealuri care se succed până la linia orizontului. Sau poți participa la tururile de degustare de vinuri organizate de echipa conacului.
➡ Vizitează aici site-ul Conacului dintre Vii! 💡
Posibilitățile sunt nenumărate, iar alegerea celei care ți se potrivește depinde doar de tine. Sigur, nu trebuie să ieși pe poartă, revenind în secolul al XXI-lea, pentru a te bucura de licoarea magică. Conacul are o cramă desprinsă din poveste, înaltă de 9 metri, cu boltă din cărămidă autoportantă și sisteme de aerisire și scurgere. Cu butoaie de vin gata să umple ulcelele, cu borcane pline cu murături, dulcețuri și șerbeturi rânduite pe policioare.
Iar dacă ai norocul să te cazezi când se culeg cireșele, ei bine află că poți mânca tot ce culegi, iar la bucătărie se prepară bunătăți ghici din ce! Cum îți sună chipsuri din cireșe sau deserturi cu sos de cireșe? Da, așa credeam și eu! Oricum, poți să-ți aduci și prietenii, pentru că au încăput și 340 de persoane la petrecerile din curtea conacului! Sau colegii, pentru că 90% din clienți vin de la companii care organizează teambuildinguri aici. Doar 10% sunt persoane particulare. Dar asta nu contează. Contează că poți, știi și vrei să trăiești așa cum îți place. Alături de mașini venite din viitor sau de locuri înrădăcinate în istorie. Viața îți oferă oportunități la tot pasul. Depinde doar de tine să le găsești și să le combini!