Drive Test: VW Amarok facelift

Criticat deseori pentru motorizarea cam mică pentru o utilitară tot-teren, VW Amarok a tranșat radical problema instalând sub capotă un V6 de trei litri, cu trei niveluri de putere.

Lumea producătorilor de pickup-uri 4×4 a ridicat din sprâncene atunci când Volkswagen utilitare a lansat pe piață Amarok. Nissan, Mitsubishi, Toyota și Ford se ocupau de acest domeniu de mai bine de jumătate de secol și primirea unui new-commer nu s-a făcut fără zâmbete cu subânțeles. Dar Volkswagen, fără pretenția de a fi vreun cunoscător al mașinilor de teren, a reușit să demonstreze că poate intra în „hora greilor”.

Noi priviri Odată ce a primit un binemeritat facelift, Amarok privește lumea cu alte… faruri. Întregul concept de design se bazează pe linii verticale și orizontale, astfel încât vehiculul să aibă un aspect mai robust, mai atractiv. Amarok trebuie să fie atât un vehicul de lifestyle cât și de utilitate. Din fericire, constructorul nu trebuie să facă vreun compromis în decizie, ci a trebuit să realizeze o construcție unitară care să le îmbine pe ambele. Partea frontală este ceva mai agresivă, cu faruri tăiate cu linii drepte și LED-uri încorporate.

De asemenea, calandrul a fost redesenat, tot cu linii orizontale ca și înainte de facelift, dar jucând corect proporțiile dintre grosimea transversalelor și a spațiilor dintre ele s-a ajuns la un aspect mai dur. Pe laterale, dincolo de aripile față, mașina este aceeași. Mai sunt unele diferențe la partea din spate, în special la nivelul blocurilor optice. Dar, în linii mari, mașina a rămas cam aceeași. S-au mai adăugat în schimb trei culori noi: albastru mat sau metalizat și un negru mat care din start credem că este cea mai potrivită culoare pentru Amarok.

Probabil că dacă l-am vedea parcat lângă o linie de tancuri nu ar părea nimic deranjant sau nelalocul său. Interior de comandant Pentru oricine este deranjant să plătească peste 30.000 de euro pentru o mașină care să aibă un interior garnisit cu materiale proaste sau ieftine. Ei bine, la Amarok nu mai este cazul de așa ceva: habitaclul pare demn de orice off-roader de clasă mare. Poate singurul element ce i-ar putea fi reproșat ar fi planșa de bord acoperită cu un plastic dur, nu foarte plăcut la atingere. La fel ca și versiunea anterioară, poate fi dotat cu instalație de climă automatizată și scaune încălzite, dar tapițeria este mai bună.

În plus, sistemul de infotainment este superior și are inclusiv o funcție (opțional) ce amplifică vocea celui de la volan și o redă în boxele din spate, astfel încât acesta să nu trebuiască să întoarcă privirea de la drum dacă vrea să transmită ceva celor de pe banchetă. Ceva de genul „nu vă mai jucați atât copii!” Se poate vorbi, fără probleme, de un interior destinat confortului pentru toate cinci locurile. Iar scaunele față au primit aprobarea din partea Germany Healthy Back Campaign (AGR – Aktion Gesunder Rücken) și sunt studiate pentru a nu obosi spatele la drumuri lungi.

Nu am stat mai mult de o oră în aceste scaune, dar sunt printre cele mai confortabile (pentru spate) scaune pe care m-am așezat vreodată. Drumuri ascendente Cel mai slab motor din gamă este un V6 de 163 CP, o putere care, altă dată, nici măcar nu era disponibilă pe pickup-uri cu ștaif. Cel mai performant Amarok oferă nu mai puțin de 224 CP și, sincer, îl transformă într-un cruiser serios de autostradă. Ce-i drept, nu depășește 200 km/h. Dar vorbim despre un pickup, o utilitară, nu despre vreo mașină sport cu aerodinamcă sub 0,3! Un pickup care, mulțumită noii transmisii ZF cu opt trepte, pleacă de pe loc de parcă uită că are o masă proprie de aproximativ 2,3 tone (pentru versiunea Aventura de 224 CP).

De precizat că în off-road nu se face absolut deloc de râs. Cu toate că versiunea testată nu avea reductor, mulțumită demultiplicării din transmisie nici nu simțea că ar avea nevoie. S-a cățărat voinicește la deal, am trecut prin zone cu încrucișări de punți și prin noroaie. Cea mai grea sarcină a fost să rezistăm psihic la torturile pe care le îndura el. Plus că pe lângă tona de încărcătură pe care o poate duce acum, mai are „suflu” să zburde și cu o remorcă de 3,5 tone. Iar la drum întins am constatat că nu consumă mai mult de 9 l/100 km (cu trei persoane la bord și viteze cuprinse între 80 și 190 km/h).