Conflictul dintre generaţii este un subiect tabu chiar şi în domeniul auto. Poate o priză pe capotă să compenseze huliganismul specific generaţiei precedente? Ca de la MPS la MPS!
Într-o clasă compactă cu pretenţii de hot hatch, dincolo de modele încadrate la categoria “wannabe”, există vârful de lance specific fiecărui producător. Dacă Golf se laudă cu GTI şi Focus cu RS, ei bine, Mazda rămâne tot la litere puţine şi fapte mari – MPS.
Mazda a fost primul producător care a construit un hatch compact cu 260 CP livraţi punţii faţă, asta în anul 2007. Catalogată drept o nebunie, MPS-ul avea să redefinească termenul de hot hatch printr-un comportament de-a dreptul imprevizibil, adrenalina livrată şi explicată de novici prin ”iţi lua volanul din mână”. Acum, noua generaţie mizează pe cartea rafinamentului, schimbând hainele, dar păstrând năravul – 260 CP, tracţiune şi diferenţial pentru puntea din faţă.
Rafinament sau huliganism?
Să înceapă duelul!
La nivelul caroseriei, generaţia precedentă de MPS promitea puţine şi făcea multe: 0-100 km/h în jur de 6 secunde (măsurătorile au arătat că valoarea reală este de 5,9 secunde) şi reprize demne de un Porsche Cayman. Pe stradă, se traduce prin umilirea majorităţii participantilor la trafic, să nu mai vorbim de şoferii de SUV-uri de lux. Noua generaţie pune cărţile pe masă adoptând o caroserie agresivă şi, ce-i drept, mai arătoasă.
Pe hârtie, performantele au rămas aceleaşi, însă livrate într-un alt mod. Asta în timp ce interiorul a fost serios cosmetizat, beneficiind în plus de cruise control, parbriz încălzit sau faruri adaptive. Fără îndoială, habitaclul noului MPS este mai confortabil, însă, personal, prefer susţinerea scaunelor din vechiul MPS, precum şi dispunerea vitezometrului care te îmbie la fărădelegi.
Tehnic, avem acelaşi propulsor turbo de 260 CP dintr-o cilindree de 2,3 litri, dar senzaţiile diferă. Majoritatea celor care au testat noul MPS au observat că acesta este mai docil, mai plăcut de utilizat în oraş şi, implicit, cu un consum mai mic de carburant, dar şi mai previzibil în comportament. Însă, pentru a-i cunoaşte adevărata valoare, ai nevoie de un traseu cu multe viraje de mare viteză.
Acolo vei observa diferenţa între cele două suspensii, modul cum livrează puterea şi intervenţia Torque Management Control.
Acesta limitează cuplul şi în treapta a treia, spre deosebire de generaţia precedentă care era sub papucul electronicii doar în primele două trepte. Noul MPS este considerabil mai bun pe virajele de mare viteză, unde spatele nu mai tinde să părăsească trasa impusă, iar turbina îşi intră în drepturi fără a influenţa direcţia.
Dacă vechiul MPS te poate suprinde printr-o supravirare de toată frumuseţea, noul model nu face decât să subvireze progresiv şi, implicit, să fie mai eficient si mai sigur de condus la limită.
La final, noul MPS este mai aproape de nevoile unui posesor de hot hatch decât este vechea generaţie, în conditiile în care pe stradă este la fel de rapid. Dar oare câţi clienţi îşi cumpără maşina în funcţie de nevoile reale?
