De câţiva ani, politica constructorilor de automobile este să vorbească despre propulsia alternativă pentru automobile. Iar marile evenimente auto internaţionale erau tribuna perfectă pentru emiterea a tot felul de teorii, care mai de care mai fanteziste.
Din păcate, s-a dovedit că drumul de la teorie la practică este mult mai anevoios decât se anticipa, aşa că automobilul electric încă este un vis mai mult decât îndepărtat şi cu un viitor tulbure.
Problema autonomiei este departe de a se fi rezolvat, fiind greu de acceptat că, în realitate, poţi rula în jur de 50-60 de kilometri cu un model pentru care producătorul bagă mâna în foc pentru 150-200. Staţiile de încărcare sunt ca şi inexistente, chiar şi în lumea civilizată. Şi nu e de mirare, când costul uneia este în jur de 3000 de euro. Dar cel mai mare obstacol este preţul absolut prohibitiv.
Oricât de mulţi bani ai avea şi oricât de mult ai vrea să fii eco, e greu să accepţi să cumperi un i-MIEV cu 35.000 de euro şi să renunţi, în acelaşi timp, la orice urmă de confort. Mă refer la spaţiu interior, materiale utilizate şi, foarte important, la echipamente fireşti în automobilele moderne, dar care devin prohibitive într-o maşină electrică, pentru că, pur şi simplu, consumă curent şi reduc drastic autonomia. E adevărat că, puşi în faţa insuccesului, producătorii auto încep să scadă preţurile, cel mai bun exemplu fiind acelaşi i-MIEV, care se vinde astăzi în Elveţia cu aproape 21.000 de euro, faţă de 38.000 în 2011.
O şansă aparte pare a avea simpaticul Twizy de la Renault, aflat la graniţa dintre scuter şi automobil şi având un preţ sub 10.000 de euro. Dintre constructorii generalişti, Renault s-a dorit a fi un deschizător de drum pe calea vehiculelor electrice şi a crezut că dă lovitura cu sistemul de schimbat baterii al israelienilor de la Better Place. Dar acesta s-a dovedit a fi un eşec chiar şi la ei acasă, atrăgând în jur de 500 de clienţi dintre cei 100.000 așteptați. Una peste alta, se pare că viitorul este al reţelelor de prize cu încărcare rapidă şi nu al staţiilor de înlocuit baterii, mai ales că acceptarea standardizării bateriilor este aproape imposibil de imaginat – de exemplu, nu s-a reuşit standardizarea unui banal încărcător de telefon sau de laptop.
Între timp, producătorii auto se gândesc să facă bani, aşa că propun noi modele convenţionale, în segmente care par de succes. Iar succesul obţinut de Nissan Juke a atras ca un magnet majoritatea caselor auto. Dacă ar fi să caracterizăm în câteva cuvinte Salonul de la Geneva din acest an, l-am putea declara ca fiind “Salonul anti-Juke”. După apariţia din toamna anului trecut a modelului Opel Mokka, iată că primăvara ne aduce încă patru concurenţi în acest nou-creat segment, al SUV-ului urban. Este vorba despre Chevrolet Trax, Ford EcoSport (despre acesta, gurile rele spun că ar putea fi produs oricând şi la Craiova, dacă piaţa o va cere), Peugeot 2008 şi Renault Captur. Ca urmare, ne plecăm în faţa evidenţei şi putem declara că modelele SUV încă reprezintă alternativa alternativei.
