Așa cum v-am obișnuit în ultimii ani, ediţia de iunie a revistei AutoExpert este dedicată eforturilor industriei auto în domeniul ecologiei.
Este un segment care se dezvoltă cu o rapiditate nebănuită, dacă luăm ca termen de comparaţie fiecare dintre ultimii cinci ani.
În jurul cuvântului ECO, se învârt toate soluţiile prin care sunt reduse consumurile de combustibil și emisiile poluante. Iar aici contribuie tot lanţul, de la producătorii de componente la producătorii de automobile, sau de la producătorii de energie la „producătorii” de legislaţie sau educaţie pentru șoferi. Firesc, totul pleacă de la decizii politice, de la norme din ce în ce mai restrictive, care au la bază strategia globală de conservare a resurselor.
Plecând de la deciziile globale, fiecare stat aplică propriile norme, în funcţie de specificul locului. În Europa, la extrema de sus ar putea fi considerată Norvegia, care este, paradoxal, una dintre ţările cele mai bogate în resurse energetice. Chiar și așa, nordicii au creat un fel de paradis al vehiculelor electrice, prin facilităţi fiscale, infrastructură, educaţie.
Ca urmare, este simplu pentru acest nou segment al pieţei auto să crească spectaculos, dar nu pe banii utilizatorilor.
La polul opus cel mai bun exemplu este România, unde aproape că nu se întâmplă nimic. Practic, numai taxa de mediu diferenţiată nu este suficientă pentru a-i convinge pe clienţii români să aleagă soluţii alternative de propulsie. În ciuda declaraţiilor optimiste de acum câţiva ani, infrastructura electrică pentru încărcare nu există și, dacă suntem realiști, nici nu putem spera la o revoluţie.
Până la urmă, singurii utilizatori potenţiali de mașini electrice în marile orașe sunt cei care au garaje sau curţi cu prize proprii, ceea ce restrânge din start, foarte mult, adresabilitatea noilor modele. Norocul este că există câteva alternative interesante de vehicule hibride, care devin din ce în ce mai accesibile.
În plus, de la un an la altul, se mai risipește din folclorul neîncrederii, referitor la fiabilitatea acumulatorilor și a sistemelor electrice.
Una peste alta, sunt disponibile asemenea modele, de la preţuri de 16.000-17.000 de euro, mult mai rezonabile, comparativ cu cele de acum cinci ani, de exemplu. Iar avantajele în materie de consum sunt cât se poate de reale, faţă de o propulsie convenţională, fie ea și diesel.
Dacă te străduiești, poţi rula în oraș cu o medie de consum în jur de 5 litri la 100 km, similar unei motociclete cu motor cu ardere internă. Ca urmare, începe să aibă sens o asemenea alegere, fără să te coste suplimentar. Revenind la mașina electrică, iată că, în sfârșit, avem o propunere interesantă, de la Renault. După ceva timp de la lansare, Twizy este disponibil și în România.
Sunt multe lucruri noi, în jurul acestui model, de la felul în care arată (o combinaţie între scuter și automobil) până la forma de plată (pe lângă preţul șasiului, se plătește o chirie lunară pentru acumulator). Dar este prima alternativă rezonabilă din punct de vedere costuri, disponibilă în piaţa auto românească. Să-i urăm succes și… la cât mai multe prize prin parcări!
