Cu puțin timp înainte de bilanțurile de sfârșit de an și de cadourile tradiționale de Sărbători, Renault ne-a făcut cadou câteva amenințări. Nici mai mult, nici mai puțin… se pare că francezii se gândesc să urmeze exemplul Nokia și să mute fabrica Dacia undeva, pe alte meleaguri, unde, momentan, li se pare că vor obține mai mult profit.
Iar amenințarea voalată a fost, nu întâmplător, transmisă de domnul Constantin Stroe. Nu este un secret faptul că domnul Stroe a fost salvatorul Dacia și, implicit, a industriei auto românești. Este un merit incontestabil, recunoscut și de Renault, care l-a menținut ca vicepreședinte la Dacia.
La fel de adevărat este faptul că francezii au nevoie de un asemenea om, care înțelege realitatea românească, pentru a-și rezolva problemele cu sindicatele, cu autoritățile sau cu opinia publică. În aceste condiții, cred că problema s-a pus cu adevărat, mai ales că astăzi Dacia este deja o marcă globală, cel mai bun exemplu fiind producția noului model Lodgy, exclusiv în Maroc.
Firesc, contabilii pot să ne livreze o grămadă de argumente, în favoarea oricărei decizii, dar aici nu vorbim numai de cifre. Aici vorbim despre un simbol național și despre o industrie auto cu tradiție, iar cu acestea nu te poți juca după cum bate vântul.
Dacă îmi dă cineva exemplul Nokia, aș spune că nu are nicio legătură. România nu a avut vreo legătură cu această industrie până la venirea finlandezilor, iar ceea ce se făcea la Jucu nu era propriu-zis producție. Era un fel de lohn.
Dacă este să vorbim de exemple, cred că cel mai bun în situația de față este Volkswagen, care gestionează două mărci simboluri naționale – Skoda și Seat. În ambele cazuri, în ciuda problemelor, nu cred că vreunui contabil de la Volkswagen i-ar fi putut trece prin cap să mute din Cehia sau din Spania producția celor două mărci. Și, dacă ținem cont de anii în care Seat s-a zbătut în Spania, cedând poziția de lider mărcilor franceze, poate că VW chiar ar fi fost îndreptățit să închidă această marcă. Dar nu a făcut-o, a căutat soluții și iată că acum a redevenit în pole position, cu o gamă de modele aproape de spiritul latin al ibericilor.
Sigur, Renault ar putea aduce ca argument scăderea dramatică a cotei de piață Dacia în piața românească, dar aici este principalul vinovat. Orbiți de succesul mult peste așteptări în țările europene, francezii nu au făcut mai nimic pentru Dacia în România. Practic, ultimii ani au coincis cu o tăcere totală, cele câteva ediții speciale de Logan sau Sandero nereușind să mențină treaz interesul pentru Dacia în rândul românilor. Ca urmare, cota de piață a mărcii Dacia a scăzut continuu. În același timp, au scăzut în România și vânzările lui Renault, în ciuda unei game complete și competitive.
Ca urmare, poate că nefericiții contabili care s-ar fi putut gândi să mute Dacia în deșert, ar fi trebuit întâi să se întrebe dacă înțeleg cu adevărat românii și piața românească. Eu pot să-i asigur că mare parte din succesul global al mărcii se datorează energiei pozitive aduse în produs de fiecare muncitor care lucrează la Colibași, iar asta nu se va regăsi niciunde în alt loc pe planetă.
Un argument care are legătură cu evenimentele politice de astăzi este impresia total negativă a francezilor pentru țiganii români, chiar dacă uneori nemeritată, în ansamblu. Nu știu dacă vreunul dintre acești contabili cunoaște expresia românească “ca țiganul cu cortul”. Sigur nu vreți să faceți ca ei…
