Asta este fața mai puțin văzută a războiului. Toate site-urile povestesc despre ceea ce e important – victime, pagube, metri de teren pierduți sau recuperați. Dar micile aspecte scapă mereu. Ce performanțe au armele folosite? Ce mici comori stau expuse în bătaia acestora? Am abordat câteva, pe scurt, pentru expertul din tine.
Cu toții vedem consternați cum războiul din Ucraina rade totul de pe suprafața ținuturilor în care ajunge. Dar Ucraina e mare, iar concentrarea luptelor e în zona extremă din est, nord-est și sud-est. Deși îndoliată, țara vecină ascunde mici comori neatinse de ruși. De exemplu, lângă Liov, oraș aflat în vest, aproape de granița cu Polonia, există o colecție de mașini de epocă nerestaurate. Toate poartă patina timpului și stau expuse în cea mai mare parte sub cerul liber. Cele mai valoroase dintre ele sunt parcate sub un simplu umbrar. Printre acestea, descoperim o Tatra 57B model 1938, cu motor boxer răcit cu aer, un Opel Olympia 1.3 din 1935 și un SAAB 96 din 1960 funcțional. Există inclusiv un Mercedes-Benz 290 produs începând cu 1933, pe care nu-l are nici muzeul din Stuttgart!
sursa foto: autocentre.ua
Tancurile
Și pentru ca astfel de mici comori să rămână neatinse, din Vest vin tot felul de mașinării gata să-i trimită pe ruși acasă. De exemplu, polonezii au trimis 240 de tancuri rusești ca să lupte cu propriii creatori. Sunt tancuri T-72, care, conceptual, datează de pe vremea Uniunii Sovietice. Deci, sunt și puțin ucrainene. Bat câmpurile de luptă din 1973 încoace, cântăresc aproape 45 de tone și trag cu proiectile de 125 mm. Adică, sunt al naibii de mari și de grele după standardele unui muritor de rând, dar foarte ușoare comparativ cu tancurile mari ale NATO.
Chiar și așa, proiectilele pot ajunge și la 22 de kilograme fiecare. Acum, imaginează-ți ce energie cinetică înmagazinează 22 kg care zboară spre țintă cu peste 4000 km/h! Este evident că 45 de tone nu sunt ușor de deplasat, deci e nevoie de un diesel. V12, în cazul nostru, de 780 CP, dublați de o transmisie automată cu 7+1 trepte, gata să atingă 75 km/h. Nu e mult, dar e… sovietic, na. Ca o Ladă Niva.
Dronele
Tancurile sunt angrenate în lupta împotriva țării-mamă, iar dronele turcești Bayraktar TB2 au devenit deja celebre. Sunt mașinării care pot zbura teleghidat sau autonom, cu o construcție monococă realizată din fibră de carbon și împinsă de o elice cu două pale. Cântărește 420 kg la gol (atunci când nu cară armament) și are o anvergură a aripilor de 12 m, deci… nu e chiar cât o dronă obișnuită. Nici prețul de 5 milioane de dolari nu-i chiar mic. Poate zbura până la 7700 m altitudine și nu are nevoie de alimentare timp de 27 de ore! Nu mai puțin de patru rachete MAM-L sau MAM-C pot sta sub aripile sale, urmând a fi ghidate spre țintă cu un laser.
Rachetele – pentru expertul din tine
Și americanii? Ei bine, ei au trimis peste 5000 de aruncătoare Javelin. Acestea stau pe umăr și lansează rachete capabile să urmărească amprenta termică a tancurilor aflate inclusiv la 4 km distanță. În configurație „gata de lansare“, cântăresc 22,3 kg, deci e nevoie de un umăr cât al primarului Kliciko și pot fi necesari doi oameni pentru a-l manevra, unul pentru a încărca rachetele de calibru 127 mm, al doilea pentru a le lansa.
Tot ei au trimis faimoasele lansatoare de rachete Stinger, care au doborât avioane rusești în Afganistan. Este un lansator pasiv, care cântărește 16,2 kg (cu tot cu racheta de 10 kg) și lansează rachete cu diametrul de 10 cm și lungimea de 1,52 m, autopropulsate și autoghidate. Un mic motor de ejectare împinge racheta până la o distanță sigură față de operator, după care combustibilul solid „on-board“ o propulsează cu 3100 km/h (Mach 2,54) pe distanțe de până la 4800 m, iar la contactul cu avionul inamic, detonează cele 1,02 kg de explozibil.
Ce ciudat e să vorbim despre arme la secțiunea asta! Și, sincer, nu v-aș fi povestit despre ele dacă n-aș fi fost eu însumi șocat de sălbăticia războiului care ucide oameni la câțiva pași de noi. Însă e bine să vedem toate fețele lui, pentru a înțelege exact cu ce au de-a face oameni simpli, ca tine și ca mine. Pentru a simți în adâncul ființelor noastre coșmarul care, peste noapte, a pus stăpânire pe viețile lor. Pentru a fi noi înșine pregătiți pentru ce-i mai rău.
