Imaginează-ți că, timp de 3 zile, poți lucra cot la cot cu cei mai importanți fotografi de autoturisme din România. Rezultatul va fi „o mână“ de imagini care vor popula o galerie și vor da viață showroomurilor BMW din țară. Imaginează-ți că, în cadrul acestui proiect, BMW PhotoCamp, vei conduce noul BMW iX M60, de 1100 Nm. Eu mi-am imaginat, și dorința s-a împlinit! Foto: Bogdan Paraschiv, Adrian Cobzașu
Mi-am jurat în barbă că voi scrie un text care să egaleze frumusețea imaginilor de la BMW Photocamp 2022. Dar, cum n-am barbă, evident că n-o să-mi iasă promisiunea pe care mi-am făcut-o. Am totuși un gând care mă consolează. La unele dintre aceste imagini, am contribuit și eu, mai mult sau mai puțin. Petrecându-mi noaptea pe străzile Sibiului, vânând „ora de aur“, căutând, cot la cot cu colegii Bogdan Paraschiv și Adrian Cobzașu fundaluri și încadrări, scârțâind anvelope pe virajele spre și dinspre Păltiniș.
La plecare, mi-am stabilit un scop mic, dar clar, să-ți povestesc cum merge noul BMW iX M60. Dar ceea ce am primit a fost o experiență complexă, care merită povestită, de aceea mă voi abate un pic.
Colegii mei Adrian Cobzașu (zis și Ursu) și Bogdan Paraschiv (Para) împreună cu Ramona Copil, Mihai Dăscălescu, Ciprian Mihai și Dragoș Savu au pornit să vâneze cadre pe ruta București – Sibiu, apoi în orașul ardelean și împrejurimile sale. Eu l-am ales pe Para, sau el m-a ales pe mine. Nu știu cum a fost, însă a venit natural, pentru că relația asta redactor-fotograf ne apropie de ani buni, de când colaborăm la revistă. Deci, am plecat din București la volanul lui BMW iX M60, cu fratele Para pe scaunul victimei.
➡ Configurează-ți aici un BMW iX! 💡
Al victimei, da, pentru că, atunci când ai sub pedală 1100 Nm, la accelerări pot apărea vânătăi pe scalp, în zona tetierei. Doar privindu-l, nu realizez ce forță colosală de împingere concentrează sub pedala de accelerație. De fapt, l-aș acuza că seamănă prea mult cu frații iX, mai pașnici. Asta nu înseamnă că scapă vreun moment de atenția tuturor colegilor din trafic.
Sare în ochi precum Marylin Manson la Ateneu, pătruns de concertul de muzică simfonică, pentru că mașina asta e hardcore până la infinit. Iubesc masivitatea liniilor, urăsc plasticul lucios de pe barele de protecție, iubesc roțile cu jante de 22 de inchi, urăsc… De fapt, nu mai urăsc nimic. Firește, aș fi vrut-o adaptată după stilul și asemănarea versiunilor M cu motoare termice. Aș fi preferat-o albastră, mi-aș fi dorit pasaje mai evazate la roți, aș fi tânjit după o imagine de „răufăcător“. Dar nu primesc nimic din toate astea.
În primul rând, pentru că e un model electric, deci are o anumită distincție care nu poate fi șuntată. E peste orice alt muritor termic de pe șosea, și simt asta din clipa în care îmi urc dosul în fotoliul aflat la 68 cm deasupra asfaltului. La pornire, scoate un sunet pe care l-am mai auzit la The Falcon, nava din Star Wars, și care îmi gâdilă vertebrele cu vibrații de frecvență joasă și timpanele cu un zumzet ascuțit, venit dintr-o eră care încă nu a răsărit. Sunt transpus departe în viitor, deși mă aflu în garajul BMW din Băneasa. Iau drumul Brașovului, cu modul Efficiency activat, și aflu repede că n-am nevoie de mai mult. Culc pedala și aproape că mă teleportez la zece mașini în față. E inumană senzația de a pune pe șosea 1015 Nm.
➡ BMW PhotoCamp – povestea continuă! 💡
Știu, am zis 1100, dar asta se întâmplă doar cu Launch Controlul activat. Și atunci, atingi suta în 3,8 secunde. Dar nu oricum. Firește, am vrut s-o fac. Pasul 1: Anunți pasagerii să-și împingă capul în tetieră. În cazul meu, pe Para. Pasul 2: Treci în modul Sport, culci cu stângul frâna, cu dreptul accelerația și eliberezi frâna. Stihiile naturii se dezlănțuie din talpa dreaptă și împing toate cele 2,8 tone (cu tot cu bagajele noastre) asupra punții din spate cu o vehemență pură, ridicând botul cu vreo 10 cm și zămislind un sunet înfiorător din boxele mașinii.
Pentru mine e șocant chiar și după 24 de ani de condus mașini cu motoare de până la 825 CP. Pentru Para, ani de zile fotograf de raliu, care s-a dat cu tot felul de biposturi, totul s-a rezumat la un singur cuvânt, pe care nu-l voi reproduce aici. Te încearcă un puișor de panică, indiferent câte M5-uri Competition ai condus, pentru că nu te aștepți să stai în fotoliu, cu televizoarele de 12,3 și 14,9 inchi în față, iar sufrageria să o zbughească de sub tine în halul ăsta. Știu, am descris în cam multe cuvinte cele doar 3,8 secunde scurse din viața mea, dar sunt incapabil de ceva mai succint.
Cifrele atacă arta în BMW PhotoCamp
Mașina e grea, și o simți grea, să nu ai dubii. Dar ar fi tras și mai mult la cântar, dacă inginerii n-ar fi făcut eforturi inumane. De exemplu, motorul din spate, de 490 CP, dezvoltă peste 3,5 CP/kg, iar cel din față, de 258 CP, aproape 2,7 CP/kg. Eficiența lor atinge 93%, iar asta m-a ajutat ca între București și Brașov, la deal, să obțin un consum de 22,6 kWh/100 km prin aglomerația de vineri de pe DN1, cu clima și ventilația din scaune pornite. Fabulos! Mai am autonomie pentru 340 km și 62% curent în bateria de 105,2 kWh.
Aici, în Brașov, am întâlnit-o pe Mimi, diva electrică angrenată în Campionatul de Viteză în Coastă. Era la ea acasă, la Engage Engineering, echipa care o pregătește pentru curse. Ne-am amintit împreună că am alergat-o pe circuit în două ocazii, dar, de fapt, nu avea ochi decât pentru camerele foto. A fost un spectacol rarisim să văd șase fotografi „trăgând“ într-un garaj, fără ca vreunul dintre ei să intre în cadrul celorlalți. Să văd cum s-au organizat de așa natură încât fiecare să petreacă câteva minute singur cu Mimi, pentru a-i surprinde caracterul prin propria lentilă. A fost o dovadă că oamenii ăștia știu să facă treabă și să conlucreze, că, deși sunt în aceeași branșă și mănâncă din aceeași pâine, se respectă și se înțeleg reciproc.
Reset: schimbăm mașina
Eu m-am limitat la „superputerile“ camerei telefonului, apoi am schimbat iX-ul M60 cu X5-ul xDrive45e. L-am simțit din prima mai ușor, dar e clar că are o setare mai împinsă spre confort. Ruliul pe viraje este mai accentuat, iar denivelările sunt mai fin înghițite de roțile cu jante de 21 de inchi. Am la dispoziție doar 600 Nm (rumoare printre cititori), deci mașina accelerează mai progresiv, mai lent. Dar sunetul motorului cu șase cilindri în linie e mai visceral decât al oricăror boxe. Îl simți mai viu, ai o experiență mai personală cu el, îți este mai aproape de suflet. Să spunem că, dacă ar fi oameni, iX ar fi un finlandez, iar X5, un italian.
Sibiu. Regrupare la hotel urmată de răspândirea fiecărei echipe în căutarea luminii perfecte și a peisajului ideal. O nebunie în care zece BMW-uri au împânzit, într-o zi de vineri, orașul și împrejurimile-i liniștite. Pentru echipa noastră a fost o dezamăgire cruntă. Am vrut să fotografiem M4 Competition în fața a două picturi street art, dar ne-am lovit de atitudinea comunistă a paznicilor și directorului Bazei hipice Sibiu, care, în 2022, în orașul care a fost capitala culturală a Europei acum 15 ani, ne-a cerut să ne întoarcem peste două zile, cu o cerere scrisă, fără să specifice dacă dosarul ar trebui să fie cu șină sau plic. Jalnic, mai ales că nici nu trebuia să intrăm decât 10 metri în spatele porții.
Sibiu, așa cum… nu-l știam
La fel am pățit la un punct termic aflat între blocuri și pictat „vesel“, unde paznicul ne-a spus textual că: „Puteți poza, dar noi nu suntem încântați“. Care „noi“, n-am aflat, că era singur. Am presupus că el și alter egoul lui. Așa că, mulțumim, Sibiu!
Bine că împrejurimile arată minunat și ne-au permis să ne jucăm. Para cu încadrarea, eu cu anvelopele coupé-ului galben de 510 cai. A ieșit frumos. La fel, și a doua zi, când, după prânz, am schimbat echipa și am mers cu Ursu prin sate. E fascinantă diferența de abordare dintre fotografi! Para, rapid și hotărât, Ursu, calculat și pretențios. Seara, am tras cu ochiul la cadrele amândurora. Toate, excelente, dar diferite, și fix asta a fost toată ideea din spatele proiectului. Să transpună subiecte identice prin prisma fiecărui artist.
Duminică. Întoarcerea spre București m-a adus din nou la volanul iX-ului M60. Aceeași mașină, aceleași senzații șocante. Am pornit cu 40% curent în baterie și am oprit să încarc la stația de 75 kW din Brașov. Am stat la priză o oră și am zbughit-o spre casă, unde am ajuns cu un consum de 19 kWh/100 km, echivalentul a peste 550 km autonomie. Un adevărat pansament pentru range anxiety! Mulțumesc, BMW PhotoCamp!
