Fascinaţie: VW Golf GTD – 30 de ani de darwinism auto

Ca-n orice domeniu din viaţă, şi în industria auto se vorbeşte, uneori în termeni prea pompoşi, despre evoluţie. E limpede pentru oricine că automobilul se găseşte la un nivel tehnologic complex, dar, oare, cum se simte patina timpului din perspectiva utilizatorului? Am pus faţă în faţă două automobile înrudite şi aproximativ 30 de ani de istorie – Golf GTD.

Am spus că ne vom referi la o diferenţă de aproximativ 30 de ani pentru că despre asta este vorba, de un model apărut în anii ’80 şi care duce ştafeta mai departe chiar şi în 2015. Tot 30 de ani a contorizat şi subsemnatul, iar alegerea modelului Volkswagen Golf GTD pentru această judecată a timpului nu este întâmplătoare. De mai bine de cinci ani convieţuiesc săptămânal cu un Golf GTD Mk II, adică a doua generaţie a vehiculului care a demonstrat că există viaţă şi în cazul caroseriilor cu „două volume”, deci pot să afirm că sunt cât de cât în temă. După un Golf Mk 1 care a revoluţionat, la propriu, lumea auto europeană (şi, de ce nu, mondială), un VW din ce în ce mai puternic lansa în 1983 succesorul, generaţia a doua, care s-a produs în aproximativ 6,3 milioane de exeplare, până în anul de graţie 1992.

Încă de la prima generaţie, cei de la Volkswagen creaseră o icoană pentru acest model, o declinaţie sportivă care a devenit legendară – GTi. Generaţia a doua i-a făcut loc şi unei versiuni atipice atunci, un automobil diesel cu pretenţii sportive (a se consemna că am spus pretenţii şi nu veleităţi). Erai, în acele timpuri, fie prea nebun fie prea chibzuit cu portofelul tău dacă optai pentru un motor care altminteri ar fi fost potrivit muncilor agricole. Totuşi, GTD-urile au prins şi şi-au făcut apoi apariţia la fiecare reîncarnare Golf. Aşa am ajuns noi în momentul de faţă, odată cu cea de-a şaptea generaţie, să putem pune faţă în faţă 30 de ani de dezvoltare a obiectului numit automobil.

În cifre seci, copiate brutal din fişele tehnice, sunt ani lumină între punctul de start şi cel de sosire (sosirea de moment, desigur). Suntem ca atunci când, câţiva zeci de mii de ˝antrenori de fotbal˝ din tribunele unui stadion faimos ar fi invitaţi să-şi dea cu părerea despre cine e mai bun, Messi sau Maradonna, Pele sau Ronaldo Cr., Brazilia de atunci sau Germania de acum. E o chestiune de gust, exact aşa cum a fost şi când m-am autoîntrebat, seara, după test, care e mai atractivă: GTD Mk II sau GTD Mk VII?

Una e bună, atât de bună din punct de vedere tehnologic, cu dotări de clasă şi cu performanţe de top. Una e boemă, lentă, complicată, dar cu un farmec pe care nu îl poţi simţi decât atunci când mintea ta nu îşi imaginează că toate maşinile ar trebui să fie negre, mari şi germane.

Am ajuns proprietar de VW Golf Mk II pentru că Lancia Delta la care visez de mic este o domnişoară cu mult prea multe ifose. Pe lângă problema achiziţiei, apare imediat cea a faptului că nu fabrică producătorii atâtea medicamente pentru nervi câte ţi-ar trebui pentru convieţuirea cu o Delta Integrale. M-am reorientat către un automobil care să aibă ceva din formele deloc italieneşti ale Deltei, dar, care să te şi ducă din punctul A în punctul B fără să-ţi pui şi salopeta de mecanic în bagaj.

Cum GTi-ul pe care îl vânam nu se arăta, a trebuit să mă mulţumesc cu GTD-ul de faţă. Deşi visam să las miros de Need For Speed în spate, am ajuns să mi se recomande să alimentez cu ulei alimentar, că doar „tot aia e, doar că o să miroasă a gogoşi în spatele tău” (nu este o glumă, motoarele acelor ani funcţionează fără probleme chiar şi cu ulei alimentar).

Dragoste de conjunctură
Aşa am ajuns un admirator al badge-urilor GTi şi GTD. Poate că în momentul de faţă, cu banii în buzunar, nu aş semna pentru niciunul dintre aceste modele; poate. Dar cu luciditatea de care sper că dau dovadă, măcar ocazional, trebuie să recunosc că ambele versiuni contemporane sunt senzaţionale în felul lor.

Despre GTi altădată, despre Golf VII GTD acum, la cald, după o zi în care am profitat din plin de cei 184 CP de sub capotă. Diferenţele datorate celor 30 de ani de evoluţie nu că sunt mari, ci colosale. E ca şi cum ai pune un aeromodelist în faţa unui proiect de motor de avion de vânătoare modern. Va înţelege chestii, va aprecia artificii constructive şi detalii de fineţe, va fi uluit, va fi şi mulţumit! Totuşi, bag mâna în foc, în sufletul lui îşi fac de cap tot aeromodelele.

Golf Mk II avea dimensiunile constructive 3.985×1.665×1.415 (mm), iar ampatamentul măsura 2.470 mm, în timp ce greutatea era de aproximativ 1.000 kg. Fratele de peste 30 de ani are 4.255×1.800×1.460 (mm), 1.320 kg la gol şi un ampatament de 2.635 mm. Se pare că timpul a trecut în ritmul pieţei şi peste Golf, acesta crescând dimensional generaţie cu generaţie; mai mult, este cu 30 % mai gras, în ciuda faptului că materialele folosite, în general, sunt mai uşoare, dar creşterea numărului echipamentelor de la bord şi umflarea în pene nu puteau să nu lase urme pe cântar. Mult, mult mai apropiat de primul GTD este actualul Polo cu cei 3.970×1.680×1.455 mm, tot aproximativ o tonă greutate – în funcţie de motorizare – şi ampatament de 2.470 mm.

Nici nu vreau să amintesc de duelul absolul inegal de sub capotă, unde un amărât diesel-turbo de 1,6 litri şi 51 kW constructivi trebuie să fumege abundent în faţa tehnologiei supreme – TDI – care-ţi aruncă pe puntea faţă 380 Nm de nu te vezi. Bătrânul de 1.588 cmc mâncă pământul cu 133 Nm disponibili de la 2.600 rot/min şi este gata să te ducă până la viteza ameţitoare de 159 km/h. Aici nu vreau să completez decât faptul că ceasurile de bord ale lui Mk VII sunt marcate până la 280; cele ale băbuţei mele până la 200…

Poate mai corectă decât o paralelă între ceea ce înseamnă 30 de ani de investiţii în cercetare ar fi una cu un premiant al anilor în care Golful meu ieşea cu mândrie pe porţile de la Wolfsburg. Am ales un model care deşi era încă italian, era produs de o marcă devenită prea germană între timp – Lamborghini. Countach, căci despre el este vorba, era o bestie a şoselelor în anii ’80 şi ’90. O dihanie care-ţi juca ochii în orbite de plăcere. Pentru „corectitudinea” analogiei o să mă refer la versiunea sa de bază, cea mai cuminte – LP 400S.

355 CP erau produşi de un motor de 3.929 cmc, alimentat cu benzină, iar vehiculul cu forme extraterestre cântărea în jur de 1.200 kg. Puse cifră lângă cifră, ar părea că un Countach ar spulbera un Golf GTD Mk VII, că i-ar arăta ruşinea, vorba aia. Ei bine, cele 5,9 secunde în care Lamborghini ajunge la 100 km/h nu mai par atât de rapide pe lângă cele 7,4 în care Golful diesel, mai greu şi cu un pic peste jumătate din puterea taurului, se prezintă la drag race.

Cam acolo am ajuns cu automobilul modern. Sigur, în ciuda diferenţelor de dimensiune, spaţiul interior disponibil la Golf-urile noastre este comparabil, iar la capitolul vizibilitate, modernul ar avea multe de învăţat de la bătrân. Care este şi mai agil, mai fâşneţ prin oraş, în ciuda faptului că nu beneficiază nici pe departe de aceleaşi rezerve de putere.

GTD-ul contemporan este spectaculos din punct de vedere dinamic, o maşină extrem de rapidă, comunicativă cu şoferul, uşor de condus chiar şi de persoane mai emotive cu volanul. Pe lângă posibilităţile considerabile ale motoraşului TDI, impresionează frânele şi ţinuta de drum remarcabilă. Acestea sunt capitole la care nu ai contraargumente împotriva modernismului. Dar nici atunci când te gândeşti că Golf-ul meu are doar câteva intervenţii de ordin estetic (altă grilă faţă, scaune şi volan sport) şi doar una mecanică majoră (suspensia a fost înlocuită cu una reglabilă, tot sport), şi chiar şi aşa a făcut faţă cu brio unei vieţi de 400.000 km (deocamdată), parcă nu e de ici-colo.

Vremurile s-au schimbat, omul a evoluat, dar omul nu-şi mai ţine trusa de scule în portbagaj, ci are un telefon mobil şi platforma de la service la un apel distanţă. Şi totuşi dependenţa de laptopul specialistului nu are farmecul unei bucăţi de sârmă care putea rezolva orice, aşa cum o pot confirma părinţii noşti. Iar modernul nu are farmecul unui june dintr-acesta de aproape 30 de ani, şi-mi este, sincer, foarte greu de crezut că peste alţi 30 de ani va stârni tot atâtea pasiuni.

Ca cele care-şi dau întâlnire an de an pe malurile lacului Wörthersee, în Austria, la una dintre cele mai frumoase întâlniri ale pasionaţilor din lumea auto. Acolo unde Golf-urile Mk I şi Mk II fac legea; chiar şi-n faţa unui Mk VII dichisit.