Verificare anvelope

Verificarea periodică şi întreţinerea corectă a anvelopelor le prelungesc durata de viaţă ducând la obţinerea de importante economii.

1.Verificarea uzurii anvelopelor. Nu trebuie să conducem maşina cu anvelope uzate, deoarece acestea cresc riscul apariţiei unei pene sau chiar al producerii unei explozii în rulaj. La anvelopele de vară este admisă o adâncime minimă legală a profilului de 1,6 mm, dar la anvelopele de iarnă, pentru a sigura aderenţa maximă pe suprafeţele alunecoase, adâncimea minimă a profilului trebuie să fie mai mare (între 3-4 mm.). Există martori de uzură înglobaţi în structura anvelopelor care ne ajută la aprecierea uzurii minime.

2.Verificarea presiunii. Folosirea la presiunea nominală este foarte importantă pentru păstrarea duratei de viaţă a unei anvelope. Aceasta nu trebuie umflată prea mult (suprapresiune) şi nici prea puţin (subpresiune). În cartea tehnică a maşinii, sunt trecute datele referitoare la presiunea nominală recomandată de fabricant, iar valorile presiunii maxime admise sunt inscrise direct şi pe flancul anvelopei.

Măsurarea presiunii se face cu anvelopa în stare rece, înainte de plecarea în rulaj, inclusiv la roata de rezervă. Circulaţia cu presiune mai mare (suprapresiune) produce uzura suplimentară a benzii de rulare, amortizarea insuficientă a şocurilor produse de carosabil, o aderenţă scăzută şi distanţe de frânare mai mari ceea ce face automobilul mai greu de controlat. Rulajul cu presiune mai mică (subpresiune) face ca anvelopele să se uzeze mai repede şi mai mult, atât pe banda de rulare cât şi pe flancuri, scade randamentul tracţiunii şi creşte consumul de  combustibil. Totodată creşte mult pericolul apariţiei penelor de cauciuc prin dezumflare.

3. Verificarea geometriei şi echilibrarea roţilor. Periodic (cel puţin anual) maşina trebuie dusă la un service auto pentru efectuarea operaţiunilor de verificare a geometriei (convergenţei) şi a echilibrării fiecărei roţi. O geometrie dereglată produce o uzură neuniformă, asimetrică a anvelopelor, iar anvelopele dezechilibrate produc oscilaţii, vibraţii în elementele mecanismului de direcţie. O uzură neuniformă a anvelopelor poate fi generată şi de amortizoarele defecte sau arcurile slăbite.
4. Înlocuirea anvelopelor uzate la norma de rulaj sau la durata de folosinţă. Majoritatea şoferilor, care rulează în jur de 10.000 km anual, trebuie să îşi achiziţioneze anvelope noi odată la 4-5 ani. Când se constată uzura anvelopelor peste limitele admise sau apariţia unor deteriorări pe calea de rulare sau pe flancuri, cea mai bună soluţie este nu reparaţia ci înlocuirea imediată. Anvelopele ce depăşesc vechimea de 6 ani, chiar dacă nu prezintă un grad de uzură avansat, trebuie verificate anual şi cele la care apar primele semne de deteriorare  (microfisuri, crăpături etc.) să fie înlocuite cu altele noi. La o vechime de peste 6 ani folosirea anvelopei devine nesigură (creşte pericolul de explozie) deoarece stratul superficial de cauciuc al căii de rulare se deteriorează din cauza pierderii calităţilor materialelor componente (ca urmare a influenţei negative a condiţiilor de mediu care accelerează procesele de îmbătrânire). Primele semne de deteriorare sunt microfisurile ce apar pe suprafaţa de rulare sau pe flancuri şi care pot fi observate printr-o aspectare foarte atentă.
5. Rotaţia anvelopelor. Se cunoaşte faptul că anvelopele roţilor din faţă se uzează diferit de cele ale roţilor din spate. În timp ce anvelopele roţilor din faţă se uzează preponderent pe muchia exterioară datorită unghiurilor de convergenţă impuse, cele ale roţilor din spate se uzează mai mult pe porţiunea centrală a căii de rulare datorită greutăţii automobilului.
   Din aceste cauze, periodic, roţile din faţă trebuie interschimbate cu cele din spate ( numai dacă sunt de aceeaşi marcă sau model, cu dimensiuni şi profile identice). Roţile pot fi schimbate între ele după un rulaj cuprins între 5.000 km şi 10.000 km, în funcţie şi de gradul de uzură apărut deoarece trebuie interschimbate înainte ca uzurile să devină prea mari. Când se face schimbarea este important să se păstreze sensul de rotaţie iniţial.
   În plus, de fiecare dată când se montează o roată, pentru a evita orice pericol de accident, este bine să se verifice atent gradul de strângere a şuruburilor.  Acest lucru se poate face cel mai bine la un atelier de specialitate care dispune de chei dinamometrice şi de echipamentul tehnic necesar. Dacă nu sunt strânse şuruburile în mod corespunzător, în timpul rulajului se pot slăbi sau chiar desprinde generând accidente.

6. Folosirea unor anvelope corespunzătoare sezonului. Potrivit OUG 5 din 28 iunie 2011, începând cu 1 noiembrie 2011, în România a devenit obligatorie folosirea anvelopelor de iarnă pe autovehicule, atunci când circulă pe porţiuni acoperite cu zăpadă, gheaţă sau polei. Când temperatura mediului ambiant coboară sub +7 grade C, anvelopele de vară trebuie înlocuite cu cele de iarnă. Sub această temperatură cauciucul anvelopelor de vară se rigidizează (se întăreşte) şi roţile îşi pierd o parte din aderenţa la carosabil. Pentru a asigura o aderenţă mărită pe toate categoriile de drum alunecos şi îngheţat anvelopele de iarnă au în componenţă materiale adecvate temperaturilor scăzute şi profile mai adânci, cu un număr mult mai mare de lamele faţă de anvelopele de vară.
   

Folosirea anvelopelor de vară pe timp de iarnă poate genera accidente prin  micşorarea aderenţei, pierderea controlului traiectoriei şi creşterea distanţei de frânare pe suprafeţele alunecoase, acoperite cu gheaţă, polei sau zăpadă. Iar folosirea anvelopelor de iarnă pe timp călduros este neeconomică deoarece duce la o uzură prematură a acestora, scurtarea duratei lor de viaţă şi un consum mărit de combustibil.