Manifestare a artei stradale, graffiti sunt încă percepute de mulți ca un act de vandalism. Totuși, sunt totuși la fel de vechi ca omenirea. De la zgârieturile de pe monumentele anticei Rome la semnele de pe vagoanele de metrou, graffiti oglindesc evoluția civilizațiilor.
Un obicei de când lumea
Cuvântul graffiti vine din „graffiato“ – „zgâriat“, în limba italiană. Cuvântul își are, la rândul său, originea din greaca veche – „graphein“ însemnând „a scrie“. Graffiti înseamnă de fapt desene sau inscripții – pictate, trasate sau gavate pe bunuri publice sau private, pe ziduri, pe monumente sau pe oricare alt suport a cărui vandalizare e, în principiu, interzisă. Exprimă o nemulțumire socială, un avertisment, o emoție. Graffiti existau și pe zidurile Romei antice, și pe cele ale orașului păstrat în lavă, Pompei. S-au găsit graffiti inclusiv pe templele maya din Tikal, în Guatemala.
Clandestine și rebele
Graffiti diferă de pictura clasică sau de marile opere murale prin catacterul lor ilegal, clandestin și prin subiectele pe care le abordează. S-au născut la oraș, motorul lor fiind contextul politic tensionat sau evenimentele de cotitură în istoria unei societăți. Au cunoscut un avânt remarcabil în timpul revoluțiilor și războaielor (prima și a doua conflagrație mondială, războaiele coloniale etc). Astăzi, graffiti continuă să evolueze datorită tehnicii folosite : pictura cu aerosol, cu aerograful, utilizarea așa-numitelor stencils (șabloane).
