Hoinarul: BMW F 800 GS

BMW F 800 GS este tipul de motocicletă care trezește în tine dorința de a-ți lua lumea în cap. Te ajută să explorezi necontenit orice oraș aglomerat și orice itinerariu ce seamănă a drum.

Este una din motocicletele pe care ajugi să le apreciezi la adevărata valoare după ceva timp. Evident că trebuie să ai o înclinație pentru genul acesta, dar, chiar și așa, atașamentul se formează în timp. La început mi se părea că vibrează cam mult, mi-ar fi plăcut ceva mai multă putere și aveam impresia că parbrizul este prea mic ca să te protejeze corespunzător împotriva vântului. BMW F 800 GS este relativ înalt. Eu am 1,80 m înălțime și găsesc urcarea pe motocicletă la limita confortului, iar atunci când sunt oprit, la un semafor spre exemplu, stau cu picioarele un pic pe vârfuri (încălțat cu ghete de stradă). Totuși, înălțimea era ideală pentru a înțelege mai bine și a mă bucura de capacitățile modelului. Șaua poate fi reglată pe înălțime de la 920 până la 820 mm, iar ultima valoare este aceeași cu cea a unui S 1000 RR.

Pe asfalt, motocicleta se comportă foarte bine închegată. Modelul testat era echipat cu ESA (suspensie ajustabilă electronic), cu ajutorul căreia poți schimba fundamental comportamentul motocicletei. În modul Confort ai impresia că străzile au fost asfaltate peste noapte și tu ești într-o limuzină cu suspensie pneumatică, dar frânarea îți va da emoții intense. În Sport, dacă o ”alergi” pe un drum de munte care nu este de cea mai bună calitate, va deveni puțin prea rigidă. Având un centru de greutate destul de înalt, ai o senzație de instabilitate atunci când începi să o arunci de pe o parte pe alta în viraje, dar este perfect controlabilă. Mi-a fost ușor să corectez unele reacții aplecându-mă în viraje mai mult către față.

Treptele se potrivesc de minune unui traseu montan. Schimbările dese te vor implica mai mult în condusul efectiv, poziția relaxată de condus și șaua confortabilă reducând pornirile de a te mișca prea mult în viraje. Pneurile te ajută să înțelegi foarte bine limitele aderenței. La o scurtă incursiune în afara drumurilor asfaltate, am descoperit puțin latura off road a motocicletei. Recunosc faptul că nu am foarte multă experiență în această zonă. Pe denivelările specifice unui deal, începi să devii conștient de masa motocicletei și devii mai atent. Te miști destul de mult în șa și te ridici în picioare, iar dacă ești precaut, poți ieși din situațiile ceva mai neplăcute prin simpla accelerare. Mi-am ignorat impulsul de a merge în linie dreaptă până la casele care se vedeau în depărtare peste dealuri din cauza ierbii și a pneurilor destinate mai degrabă asfaltului decât noroiului.

Îmi place că indicatorul de benzină îți arată că ai peste jumătate de rezervor. Cu alte cuvinte: nu-ți face griji! Sigur, îți va arăta gradațiile abia după ce scade sub jumătate, iar atunci când se aprinde ”becul” vei observa un martor ce îți indică numărul de kilometri parcurși de la aprinderea martorului. Fără a o menaja, am avut la sfârșitul testului un consum mediu de 4,3 l/100 km. La drumurile lungi nu am simțit nevoia să-mi întind picioarele, carenele și parbrizul te protejează destul de bine împotriva curenților de aer și cresc stabilitatea, vântul ce sufla din lateral destul de puternic m-a deranjat mai mult la nivel sonor, iar vibraţiile par că dispar odată ce te aşezi la drum.