Înmatricularea autovehiculelor – de la origini până la condiții obligatorii. Achiziția unui autovehicul nou sau la mâna a doua poate fi un moment de bucurie în viața oricărui șofer. Totuși, după momentele euforice, trebuie amintit că niciun vehicul nu poate circula pe drumurile publice decât dacă este înmatriculat.
În acest articol se vor regăsi elementele esențiale, precum și pașii care trebuie urmați pentru a înmatricula un autoturism în România, conform prevederilor legale.
Cuprins
- Înmatricularea autoturismelor – scurt istoric al plăcuțelor de identitate ale unui vehicul
- Înmatricularea auto – actele necesare și diverse cazuri posibile
2.1 Ce acte sunt necesare pentru înmatricularea unui autovehicul cumpărat din România sau din UE și care nu a mai fost înmatriculat niciodată
2.2 Actele necesare pentru prima înmatriculare auto provenit din străinătate (din afara UE)
2.3 Actele necesare pentru înmatricularea unui autovehicul second-hand care a mai fost înmatriculat într-un alt stat al UE sau în spațiul extracomunitar
1. Înmatricularea autovehiculelor – scurt istoric al plăcuțelor de identitate ale unui vehicul
Plăcuțele de identificare auto, cunoscute și sub numele de înmatriculare a vehiculelor, sunt necesare pentru fiecare mașină din lume azi, dar la momentul când au început să apară automobilele pe drumuri, nu exista acest concept.
Deci cine a creat plăcuțele de înmatriculare? Cum arătau primele modele? De ce și când au fost introduse pentru prima dată?
După cum probabil este general cunoscut, automobilul a fost inventat în Europa. „Părintele” autoturismului este considerat a fi inventatorul și inginerul german, Karl Benz, care și-a patentat creația denumită Benz Patent-Motorwagen în 1886. Acest an este considerat cel al nașterii mașinilor moderne cu motoare cu combustie internă.
La începuturile sale, nu erau foarte multe exemplare de automobile pe drumuri, iar puținele modele existente aparțineau în exclusivitate claselor nobiliare și marilor magnați ai finanțelor, comerțului sau industriei. În zorii secolului al XX-lea, numărul vehiculelor ajungea la aproximativ câteva mii. Deși azi cifra ni s-ar părea nesemnificativă, era, totuși, un număr însemnat în acele vremuri.
Nu a trecut mult timp până când autoturismele au început să fie produse în masă, au devenit accesibile ca preț și, astfel, numărul lor a început să crească vertiginos. Motivată de necesitatea identificării vehiculelor și a proprietarilor acestora, de actualizarea legilor și reglementărilor privind siguranța rutieră, precum și protecția proprietății personale și publice, Franța a fost prima care a inventat plăcuța de înmatriculare în 1893.
Curând, alte țări din Europa au început să elibereze plăcuțe de identificare auto, olandezii aplicând o legislație națională privind înmatriculare autovehiculelor în 1898. Până în 1901, fiecare vehicul din Franța avea o plăcuță de înmatriculare, iar SUA veneau repede din urmă.
În Anglia a fost emisă legea ”Motor Car Act” în 1903, ce impunea afișarea numerelor de identificare într-un loc cât mai vizibil pe autovehicul.
În SUA, New York a fost primul oraș care a impus ca autovehiculele să aibă plăcuțe de înmatriculare, începând cu anul 1901. Acestea erau confecționate chiar de proprietarii mașinilor, aveau inscripționate inițialele numelor acestora și nu erau emise de vreo autoritate de stat, așa cum se întâmplă azi. Primele modele erau chiar fabricate manual, din piele sau fier, și indicau doar cine deține automobilul.
Abia în 1903 au apărut primele plăcuțe de înmatriculare emise de stat și care au fost distribuite proprietarilor din Massachusetts.
Primele modele de plăcuțe de înmatriculate embosate au apărut tot în SUA, în statul West Virginia, în jurul anului 1921. Acest mod de imprimare a fost revoluționar, deoarece s-a făcut trecerea de la materiale mai puțin durabile la metalul imprimat în relief, ce rezista tuturor intemperiilor. Această metodă este folosită și în prezent peste tot în lume.
În a doua jumătate a secolului XX, au fost aduse câteva inovații, metalul fiind acoperit cu un strat reflectorizant, pentru îmbunătățirea vizibilității pe timp de noapte, precum și câteva îmbunătățiri cosmetice, dar, în afara acestora, modelul inițial a rămas neschimbat.
Cel de-al Doilea Război Mondial a provocat o cerere imensă de materii prime, iar principalul solicitat a fost metalul de orice tip. Practic, prin anii 1943-1945 a existat o penurie de metal, deoarece toate resursele disponibile erau folosite pentru fabricarea de arme, muniții și vehicule pentru fronturi. Plăcuțele de înmatriculare au început să fie confecționate din placaj din lemn, material plastic pe baza de soia sau chiar din carton până după terminarea conflagrației, când s-a revenit la structura inițială.
2. Înmatricularea autovehiculelor – actele necesare și diverse cazuri posibile
Procesul de înmatricularea al unei mașini poate fi unul din cele mai birocratice aventuri. S-au făcut recent unii pași pentru ușurarea procesului, însă rămân destule etape de parcurs pentru cineva neavizat.
Câteva din serviciile de înmatriculare auto au fost transferate în mediul online. Acestea se referă la:
- Eliberarea duplicatului certificatului de înmatriculare;
- Radierea din oficiu;
- Păstrarea combinației numărului de pe plăcuțele de înmatriculare.
Toate documentele de înmatriculare solicitate pentru operațiunile mai sus menționate au fost eliminate, respectiv, în ordine consecutivă, cartea de identitate a vehiculului, fişa de înmatriculare și instituirea verificării în ceea ce privește conformitatea plăcilor pentru care deţinătorul şi-a exprimat opţiunea de păstrare, cu standardele în vigoare şi calitatea acestora.
De asemenea, prin noile modificări, dealerii de autovehicule noi din România vor avea dreptul să efectueze procedura de înmatriculare pentru și în numele clienților lor pe baza unui contract de mandat încheiat special în acest scop între dealer și cumpărător, fie el persoană fizică, fie juridică.
Actele necesare înmatriculării autoturismului depind de modul și locul dobândirii acestuia.
2.1 Ce acte sunt necesare pentru Înmatricularea autovehiculelor cumpărate din România sau din UE și care nu au mai fost înmatriculate niciodată
De regulă, autovehiculele care nu au mai fost înmatriculate sunt cele cumpărate de la reprezentanțe auto, mașini noi, sau de la proprietarii care le-au achiziționat din showroom-uri și nu au avut timp să se ocupe de proceduri, iar dintr-un motiv sau altul, vor să le vândă.
Legislația românească în vigoare solicită un set de documente pentru înmatricularea acestei categorii de automobile.
- a) Copia după polița de asigurare de răspundere civilă auto (sau RCA). Acest document trebuie să fie încheiat pe numele proprietarului și să fie în termenul de valabilitate;
- b) Dovada luării în evidență a automobilului de către direcția locală de taxe și impozite din raza domiciliului, sediului sau reședinței proprietarului sau utilizatorului, dacă este cazul unui contract de leasing. Proprietarul poate fi o persoană fizică sau una juridică. Dacă se înmatriculează un vehicul doar temporar, urmând ca operațiunea să aibă loc definitiv în alt stat, această dovadă nu mai este necesară;
- c) Documentul justificativ privind plata costului certificatului de înmatriculare. Aceasta poate fi achitată și la ghișeul unde se depune dosarul;
- d) Actul de proprietate al autovehiculului – un document din care reiese calitatea de proprietar al solicitantului în copie și original. Dacă mașina este cumpărată prin leasing, este nevoie de prezentarea contractului sau cel puțin de partea acestuia unde se află înscrise părțile (cumpăratorul, vânzătorul), datele de identificare ale automobilului, durata, și semnăturile părților;
- e) Actul de identitate al celui care solicită înmatricularea autoturismului (în original și copie), precum și al altor persoane ce se doresc a fi înscrise pe certificat. Dacă solicitantul este persoană juridică, vor trebui aduse certificatul de înregistrare al firmei emis de Registrul Comerțului corespunzător, precum și o împuternicire din partea reprezentantului legal al societății;
- f) Dovada achitării prețului plăcuțelor de înmatriculare. De notat că, dacă se dorește o anumită combinație de litere sau cifre, costul acestui număr preferențial este ceva mai ridicat. De asemenea, este bine să aveți o listă de combinații posibile preferate atunci când faceți o astfel de solicitare, deoarece este posibil ca unele din ele să fie deja acordate altor proprietari;
- g) Primul document solicitat este o cerere tip, pe care se vor înscrie toate datele de identificare ale solicitantului. Dacă, din diverse motive, autovehiculul va mai fi utilizat și de alte persoane, acestea pot fi menționate în cerere, pentru a fi înscrise în certificatul de înmatriculare;
- h) Dacă cel care face solicitarea este o altă persoană decât proprietarul de facto al autovehicului, este necesară și o procură notarială specială;
- i) Cartea de identitate a autovehiculului – în original și copie;
- j) Dacă mașina a fost cumpărată dintr-un alt stat membru al UE, trebuie depus și un certificat privind atestarea achitării TVA în cazul achiziționării intracomunitare de mijloace de transport emis de ANAF.
2.2 Actele necesare pentru prima înmatriculare auto provenit din străinătate (din afara UE)
Același set de documente vor fi solicitate și la înmatricularea unui autoturism achiziționat din afara Uniunii Europene.
Față de cele enumerate mai sus, este necesară și o dovadă a efectuării formalităților vamale de import definitiv sau temporar (dacă este vorba de o înmatriculare temporară) în original și în copie legalizată la un birou notarial.
2.3 Actele necesare pentru Înmatricularea autovehiculelor second-hand care au mai fost înmatriculate într-un alt stat al UE sau în spațiul extracomunitar
Spre deosebire de înmatricularea autovehiculelor noi din UE, în cazul vânzării auto rulate sau second-hand dintr-un alt stat al Uniunii decât România sau din spațiul extracomunitar, sunt solicitate, în plus față de cele enumerate la punctele anterioare, următoarele acte:
- Un certificat de autenticitate al vehiculului emis de Registrul Auto Român;
- Documentele de înmatriculare originale ale autovehiculului, provenind de la autoritățile competente din țara de proveniență;
- Plăcuțele de înmatriculare străine ale mașinii;
- Dovada efectuării inspecției tehnice periodice.
În cadrul acestui proces, va trebui efectuat și ITP-ul (inspecția tehnică periodică) mașinii, care se poate face tot la RAR sau la un orice alt service autorizat.
Pentru a obține certificatul de autenticitate al vehiculului de la RAR, este nevoie de un alt set de documente:
- Cererea tip de solicitare activități, care se completează pentru solicitarea unei programări la RAR;
- Actul de identitate;
- Cartea de identitate a automobilului, care se primește odată cu achiziția acesteia de la vânzător – chiar dacă este într-o limbă străină.
Certificatul de autenticitate emis de RAR are o valabilitate de doar 60 de zile, iar dacă este depășit acest termen, va trebui achitată o nouă taxă de verificare.
În cazul înmatriculării autovehiculelor second-hand din România, nu mai este necesar certificatul de autenticitate emis de Registrul Auto Român.
În cazul Înmatricularea autovehiculelor sau chiar a unui autovehicul de transport persoane second-hand din România, este bine de știut că se pot păstra aceleași plăcuțe pe care le-a avut proprietarul inițial. În acest caz, nu se mai plătește costul acestora, ci ele sunt transferate noului deținător, dacă respectiva combinație de numere și cifre nu încalcă legislația în vigoare.
De asemnea, fostul proprietar are posibilitatea de a păstra vechile numere de înmatriculare ale mașinii vândute. În acest caz, se va face o solicitare și se va achita o taxă înainte de demersurile făcute pentru transcrierea transmiterii dreptului de proprietate făcut de noul proprietar.
Cu aceste informații îți vei putea forma o imagine mai bună asupra a ceea ce urmează să faci după ce ai achiziționat noul tău automobil și te poți pregăti etapizat, pentru ca procesul înmatriculării sale să fie unul ușor și rapid.
Sursa foto: shutterstock.com
