În 1997 primele teste efectuate de EuroNCAP au fost primite cu retincență din partea producătorilor de automobile. Azi, stelele acordate de instituția independentă au devenit un standard al securității automobilelor.
Începând cu anii ‘70 un număr mare de state din Europa își exprimaseră deja interesul în evaluarea nivelului de securitate al automobilor. Cu ajutorul Comitetului European pentru Vehicule Experimentale, până în anii ‘90, au fost puse bazele tehnice ale unor teste care aveau drept subiect protecția pasagerilor în cazul impactului frontal și lateral, precum și protecția pietonilor.
Trecerea de la teorie la practică a întâmpinat proteste vehemente din partea marilor producători de automobile, speriați de eventuale rezultate negative care ar fi putut afecta vânzările. Cu toate acestea, în iunie 1994, Ministerul Transporturilor din Marea Britanie a susținut dezvoltarea unei baze de testare NCAP pe teritoriul țării.
La doi ani după această mutare, Asociația Națională a Drumurilor din Suedia și Federația Internațională a Automobilului (FIA) s-au implicat direct în proiect. Ca urmare a acestei decizii în noiembrie 1996 s-a înființat EuroNCAP. Primele teste, bazate pe experiența dobândită în colaborarea cu Comitetul European pentru Vehicule Experimentale, au avut loc abia în februarie 1997. Era destul de evident, încă de pe atunci, că testele trebuiau efectuate la un standard considerabil mai înalt decât cele obligatorii prin legislație la omologarea oricărui automobil de stradă.
Pentru a obține informații corecte și detaliate EuroNCAP a apelat la ajutorul unor experți de talie mondială, care urmau să evalueze mașinile înainte și mai ales după testele de impact. Primele rezultate au fost anunțate în cadrul unei conferințe de presă și conțineau informații legate de protecția pasagerilor la impact și protecția pietonilor. În aceeași zi, producătorii de automobile au ținut propria lor conferință de presă, criticând aspru, atât rezultatele oferite de EuroNCAP cât și metodele lor de testare.
Principala nemulțumire era legată de strictețea testelor, mulți oficiali ai producătorilor de automobile considerând imposibilă atingerea celor patru stele pentru protecția pasagerilor. Cinci luni mai târziu EuroNCAP a răspuns acestor acuze prin publicarea rezultatelor primului automobil de patru stele, Volvo S40.
Cu trecerea timpului, fiecare nouă generație de automobil lansată a marcat o creștere a nivelului de siguranță. Din păcate, marea majoritate a producătorilor de automobile și-au concentrat eforturile în a obține cât mai multe stele pentru protecția pasagerilor (strategie menită de a ajuta vânzările), ignorând voit protecția pietonilor – până în 2007 circa 67% din modelele testate nu au primit decât două stele în cadrul acestui test.
În iunie 2001 Renault Laguna a fost primul automobil care a obținut cinci stele pentru protecția pasagerilor, un rezultat care azi a devenit foarte frecvent, indiferent de marcă sau segment. În 2003 metodele de testare au fost extinse și pentru protecția copiilor de 18 luni și trei ani folosind sistemele de prindere și scaunele recomandate de producători. Odată cu creșterea popularității pick-up-urilor în rândul familiilor, EuroNCAP și-a orientat atenția și asupra acestui segment. Primele pick-upuri testate nu au reușit să obțină mai mult de patru stele pentru protecția pasagerilor.
În februarie 2009 criteriile de testare EuroNCAP s-au modificat incluzând și testele la impactul cu spatele, care implică în special structura și rezistența scaunelor față. Un alt criteriu care va fi luat în calcul în viitor îl reprezintă prezența sistemelor avansate de asistare a șoferului, spre exemplu ESP-ul. Astfel, EuroNCAP își dorește ca rezultatele publicate să reflecte nu doar siguranța pasagerilor și pietonilor cât și pe cea a participanților la trafic.
