La mulţi ani, Volkswagen Transporter! Iconicul van din Wolfsburg aniversează 65 de ani de carieră. 11 milioane de exemplare mai târziu, Transporter este unul dintre cele mai longevive modele din portofoliul Volkswagen.
Istoria lui Volkswagen Transporter (Bulli în Germania, Microbus în SUA) începe în 1950, odată cu T1 (Transportation 1), bazat pe o schiţă trasată la cererea lui Ben Pon, importatorul olandez al mărcii germane. Seva inspiraţiei se trăgea din formele rotunjite, ceva mai puţin rubensiene, ale la fel de celebrului Volkswagen Kaffer (Beetle).
Tehnica aleasă era un cât mai simplistă cu putinţă. Bulli T1 era ieftin, spaţios şi fiabil, preluând motorizarea de 1,1 litri a lui Kaffer şi putând transporta până la opt persoane. Iniţial, era disponibil în numai două nuanţe, albastru şi gri. Versiunea Samba, cu colecţia sa impresionantă de geamuri, rămâne cel mai scump Transporter din istorie, preţuri cu şase cifre nefiind deloc nefireşti.
În 1967 a apărut cea de-a doua generaţie. Botezată, cum altfel, T2, aceasta rezolvă câteva dintre problemele primului Transporter. Pe lista de remedii regăsim suspensia spate semi-independentă, suprafaţa vitrată ceva mai generoasă şi parbrizul mărit, turnat dintr-o singură bucată. Produs până în 1979, Transporter T2 a fost disponibil într-o mare varietate de versiuni: van, combi, double cab, flatbed, cu ampatament scurt sau lung.
T3 (oficial Typ2, T3 fiind nume înregistrat Deutsche Post – n.r.) devine în 1979 primul Transporter ce rupe orice legătură cu trecutul şi, implicit, cu strămoşul Kaffer. De fapt, afirmaţia este valabilă doar pe jumătate. Deşi din punct de vedere tehnic, avem parte de o primenire de substanţă, soluţia motorului amplasării motorului în spate a fost păstată. În 1985 a fost introdusă şi prima motorizare răcită cu apă, vârful de gamă WBX oferind 112 CP. O altă premieră a fost apariţia unui sistem de tracţiune integrală. T3 a fost, cel mai probabil, unul dintre cele mai bine comercializate generaţii, merit ce revine, însă, şi paletei generoase de versiuni, adresate tuturor gusturilor: Carat, Atlantic, California, Magnum, Bluestar, Whitestar sau Multivan.
Abia în 1989, după amânări repetate, se lansează cea de-a patra generaţie, T4, primul Transporter croit conform filozofiei totul faţă. Cu un interior extrem de spaţios, o podea plată şi o capacitate de încărcare uriaşă. Faimoasele dieseluri turbo TDI îşi fac debutul pe T4 abia în 1995, fiind vorba de o unitate de 2,5 litri şi două trepte de putere, 102 şi 151 CP. Modelul de top era animat de un VR6 pe benzină, de 204 CP.
După 13 ani de carieră, este lansat succesorul lui T4, considerat atât de bun, încât Volkswagen a decis să opereze doar modificări minore din punct de vedere tehnic. Designul şi interiorul erau complet noi, însă, la debut, motoarele au fost, în mare parte, preluate ad-literam. TDI-ul de 2,5 litri a primit, ulterior, celebra şi, în acelaşi timp, controversata (la nivel fonic – n.r.) tehnologie pompă-injector.
Faceliftul operat în 2012 a aliniat T5 la noul limbaj de design al casei germane, în aşteptarea unui succesor 100% renovat. Interiorul este demn de un turism, totul fiind posibil, de la tapiţerie din piele sau transmisia DSG cu şapte rapoarte, până la farurile bi-xenon, clima bi-zonală şi sistemul de navigaţie integrat.
La 65 de ani şi 11 milioane de exemplare distanţă de momentul naşterii sale, Volkswagen Transporter rămâne o poveste unică de succes pentru constructorul german, aşteptat să lanseze o generaţie complet nouă în acest an.
