Kia Picanto – test

Mașina asta zbârnâie prin oraș, cu costuri de exploatare minime. Dar, pe cât de jucăuș arată Kia Picanto, pe atât de matur este echipată. Foto: Bogdan Paraschiv

După o cură de câteva zile cu Kia Picanto prin oraș, am înțeles că, deși nu pare a se lua în serios, mașinuța asta e mai matură decât ai zice la prima vedere. E simplu să te arunci în trafic într-un exemplar roșu și să vezi ce se întâmplă. Ai nevoie de minimum 13.523 euro. Adică, cu 1600, respectiv 1300 mai puțin decât ai plăti pe rivalii săi, Suzuki Ignis și Fiat Panda.

În cazul exemplarului meu, distracția a costat peste 17.000 de euro, dar a inclus niște picanterii rezervate până nu demult clasei compacte. Tocmai de aceea, în ultima parte a testului, când m-am edificat suficient, am privit-o pe micuța coreeană fix ca pe un Ceed intrat la apă. Inclusiv sunetul cu care se închid ușile îți dă de înțeles că e mașina asta a fost elaborată în cel mai serios mod.

Facelift (aparent) discret

În 2022, buburuza a trecut printr-o împrospătare discretă, dar la exterior e mai greu să-ți dai seama ce s-a schimbat, dacă optezi pentru versiunea standard. Doar sportivul GT-Line și crossoverul X-Line au câteva elemente noi. Mai serioasă este evoluția la interior, unde sistemul multimedia este într-o nouă versiune, de top, cu ecran de 8 inchi (428 de euro sau 908 cu navigație). Mi-am conectat imediat telefonul wireless, prin protocolul Android Auto. Totuși, nu mi-a plăcut că, la fiecare pornire a mașinii, a trebuit să-l aleg din lista de dispozitive asociate și să reconfirm conectarea. Mai mult, ca să tastez o adresă pe Waze, folosind ecranul, a trebuit să opresc motorul, nefiind suficient ca mașina să fie în repaus. Altminteri, sistemul e simplu, reacționează repede și, în opinia mea, este imbatabil în segment.

Interiorul exemplarului meu e sobru, cu tapițerie din piele ecologică (170 de euro) și elemente high glossy (93 euro) dar cei cu spirit tânăr pot opta și pentru accente lime, portocalii, roșii sau verzi. Scaunele, poziția la volan și vizibilitatea sunt bune fără a plăti vreun cent în plus. La fel, și spațiul interior, raportat la gabaritul mașinii. Patru persoane de 1,80 m pot călători bine pe distanțe scurte și medii, dar fiecare centimetru în plus peste valoarea asta înseamnă că cei de pe banchetă își vor afunda genunchii în spătarele scaunelor din față.

Bun pentru oraș

Cu toții își pot arunca gențile în portbagajul de 255 l și mai rămâne spațiu și pentru câteva cutii de pantofi cumpărate din mall. Dacă rabatezi bancheta, vei forma un prag accentuat, dar Picanto are un as în mânecă. Portbagajul are podea amovibilă (31 de euro), care, reglată sus, anulează acest prag, formând o suprafață plană.

În oraș, din toate punctele de vedere e o plăcere să conduci un Picanto. E micuț, e fâșneț, iar comenzile sunt ușor de acționat. Ca să-ți faci o idee, poți apăsa ambreiajul fără efort cu degetele mâinii. Deci, doamnelor nu le va obosi piciorul stâng în blocaje. Maneta schimbătorului se mișcă aproape telepatic, iar motorul aspirat de 1,2 litri trage excelent în primele trepte, cu condiția să urci în ture.

 ➡ Configurează aici o Kia Picanto! 💡

Te va recompensa cu un sound matur, de patru cilindri, și cu un consum care, în condiții obișnuite, nu va sări de 6 l/100 km în oraș. În ziua în care s-au rupt norii, am atins 8,5 l/100 km, pe fondul utilizării compresorului climatizării, anulării sistemului stop/start și aglomerației apocaliptice care a blocat orașul. Asta, ca să vezi ce economic este. A, și încă ceva, garda la sol, de 14,1 cm, a fost suficientă pentru a înota pe străzile inundate, în care, ocazional, mai rămânea împotmolită câte o mașină.

Suspensia este echilibrată și, așa cum ne-a obișnuit Kia, suportă o tură la limită pe viraje la fel de bine ca și o trecere peste șinele de tramvai ale Bucureștiului. Motorul însă se simte insuficient de puternic la viteze de peste 100 km/h, iar aerul condiționat îl anesteziază, așa că e nevoie de regimuri de 4000 rpm. Aici merită menționat nou apărutul sistem Lane Following Assist (LFA), care permite mașinii să țină banda cu talentul mai marelui Ceed.

Kia Picanto – motorul

Sistemul de alimentare al propulsorului de 1197 cm3 se numește „dual port“. În esență, este același motor aspirat de la fosta generație, dar injecția multipunct a evoluat. O radiografie a sistemelor de alimentare ne arată că, în ordinea complexității, avem carburator (cu unul sau mai multe corpuri), injecție mecanică, injecție monopunct, injecție dual port în corpul clapetei de accelerație, injecție multipunct, injecție dual port indirectă (în poarta supapei, DPFI, cum are Picanto), injecție directă și, în sfârșit, injecție indirectă + directă.

Ei bine, acum 1.2-ul Kia are în total opt injectoare, câte două pe cilindru. Astfel se controlează mai fin raportul aer/combustibil, care rămâne constant pe fiecare ciclu, scăzând consumul de benzină. Și pulverizarea mai bună a combustibilului a avut efecte benefice asupra emisiilor de particule, nefiind necesară utilizarea unui filtru suplimentar (GPF).