Industria auto are obiceiul enervant de a deveni prea serioasă, atât de serioasă încât între două lansări de motoare și un model de clasă mini care se parchează singur mașini ca Juke și Paceman sunt ca o briză de mare în intersecția de la Răzoare, în august, la prânz.
Să încerci să găsești o rațiune practică pentru a justifica existența lor e ca și cum ai încerca să convingi un vegan să te ajute la grătar. La fel de dificil este să le găsești un punct comun, asta în ciuda faptul că cineva le-a aruncat în, foarte probabil, cea mai general definită clasă din istoria automobilului, cea a crossover-elor.
Juke a fost primul, iar întâietatea, impreună cu un exterior desenat cu scopul expres de a crea controverse, i-a adus aproape un milion de frați pe străzi, o cifră ce a depășit cele mai optimiste previziuni ale japonezilor. În tabăra opusă, unul din trei modele MINI produse în Marea Britanie este un Countryman, adică fratele cu două portiere în plus a lui Paceman.
Prin urmare poți spune multe despre noua clasă a crossoverelor pitice, dar nu și că îi lipsește potențialul. Am crezut mult timp că orice încercare de a modifica exteriorul lui Juke se va sfârși tragic și, cu toate acestea, oamenii de la Nismo, tunerul de casă Nissan, au reușit să mă contrazică.
Fără a aglomera excesiv un exterior încărcat prin excelență designerii japonezi au integrat spoilere, praguri și jante noi, ce completează cu succes imaginea agresivă pe care Juke și-a bazat puterea de atracție. În comparație cu el, Paceman arată aproape banal, cu partea frontală identică cu Countryman și un spate plonjat foarte aproape de ce am văzut pe versiunea Coupe a lui Evoque.
MINI Paceman Cooper S vs Nissan Juke Nismo – CrossOver to the dark side
Britanicul are însă de partea sa liniile curate ce vor fi foarte probabil apreciate de clienții pentru care Juke nu este decât un exercițiu strident de imagine.
Singurul element ce ridică unele semne de întrebare sunt stopurile lui Paceman, sau mai degrabă rama lor cromată ce domină excesiv vederea din spate. Desigur, părerile legate de design sunt subiective prin excelență, cu atât mai mult în cazul a două mașini pentru care imaginea este nu doar un punct de plecare ci unul principal de vânzare.
În interior cele două mașini nu mai sunt la fel de contrastante, amândouă bazânduse pe fantezie, MINI prin abordarea retro, iar Juke prin cea a elementelor desenate sub forma unui rezervor de motocicletă sau a unei rachete. 
În schimb m-aș fi așteptat ceva mai mult la nivel de calitate, în condițiile în care Paceman este mai scump decât Juke, iar eu personal nu am găsit multe diferențe în materie de finisări între cele două mașini. A nu se înțelege că interiorul lui Juke poate fi ridicat la rangul de premium, dar suportă comparație cu MINI, iar asta este o laudă pentru Nissan.
Din fericire pentru britanic el reușește să compenseze la capitolul personalizare, acolo unde oferă clientelor nenumărate posibilități de a evada din peisajul gri al planșei de bord, în timp ce Juke se dovedește limitat la proba culorilor.
Pe banchetă amândouă mașinile plătesc tribut formelor extravagante ale exteriorului: bancheta lui Juke este demnă de un model de clasă mică, în timp ce cele două scaune ale lui Paceman sunt ca o invitație spusă cu jumătate de gură.
Aici Juke este puțin mai bun decât MINI, dar nici una nu va fi genul de mașină în care prietenii se vor înghesui să ocupe locurile din spate. Bagajele sunt și ele un subiect sensibil dacă privești exclusiv cifrele 330 l pentru Paceman, respectiv 251 l pentru Juke, însă nu e cazul să disperi deoarece, după cum am spus și mai sus, sunt șanse mari ca la drum întins bancheta să fie goală, prin urmare încă un spațiu de depozitare.
Dacă nici una dintre cele două nu excelează atunci când aspectele practice sunt luate în discuție, partea lor tehnică pare că are menirea de a te face să uiți de bagaje, pasagerii cazați pe banchetă sau ergonomie.
MINI Paceman Cooper S are o carte de vizită ce nu necesită o introducere prea elaborată, un motor excelent indiferent că vrei să îl alergi pe serpentine sau între două semafoare și un șasiu setat de oameni cu adevărat pasionați. Juke nu a stat niciodată rău la capitolul dinamică, iar interventia inginerilor Nismo nu a făcut decât să completeze spațiile libere lăsate de modelul standard: avem o direcție recalibrată cu o cursă mai scurtă, o suspensie mai rigidă, 10 CP în plus și 10 mm în minus gardă la sol.
Amândouă mașinile se bazează pe motoare turbo pe benzină
Amândouă mașinile se bazează pe motoare turbo pe benzină de 1,6 l, ce produc 186 CP în cazul lui Paceman, respectiv 200 CP pentru Juke, după intervenția inginerilor Nismo. Capacitatea cilindrică este primul și ultimul reper comun, deoarece în cazul de față, Juke vine cu tracțiune integrală și transmisie automată CVT, iar MINI cu tracțiune simplă și transmisie automată clasică cu convertizor de cuplu.
Ajutat și de un modul inteligent de torque vectoring ce poate varia cuplul repartizat roților din spate, Juke se detașează ca mașina cea mai avansată din punct de vedere tehologic. Din păcate pentru japonez între motor și sistemul avansat de tracțiune integrală se află un CVT, unul bun, poate chiar cel mai bun pe care l-am condus până acum, dar tot un CVT.
Tendința cutiilor cu trepte simulate de a reacționa uneori lent și de cele mai multe ori artificial, strică distracția pe virajele unde șoferul vrea să se afle în complet control asupra mașinii. MINI în schimb comunică mult mai eficient, indiferent că vorbim despre direcție, suspensie sau răspuns la accelerație, iar asta îl face considerabil mai distractiv pe porțiunile virajate.
Până și evacuarea britanicului știe să îți încânte auzul cu rateurile prezente în modul sport, un element pe care unii probabil nu îl vor aprecia, dar care completează ideal o mașină construită pentru a fi condusă cu entuziasm.
La acest capitol merită salutată reconfigurarea suspensiei în comparație cu Countryman, mașină căreia îi lipsea suplețea necesară pentru a face față aproape oricărui tip de denivelare.
Juke rămâne cu tehnologia de partea sa, tehnologie ce îi permite să iasă din viraje cu o viteză pe alocuri periculoasă, în timp ce puntea față a lui Paceman se chinuie să pună puterea jos în lipsa unui diferențial mecanic cu alunecare limitată.
Acesta este singurul scenariu dinamic care îl avantajează pe Juke, dar imi vine greu să îl laud pe japonez pentru eficiență atunci când el ar trebui să se bazeze pe senzații, nu pe tehnologie. Sunt sigur că dacă japonezul ar fi venit în versiunea cu tracțiune simplă și transmisie manuală Paceman ar fi avut mai mult de muncă pentru a mă convinge.
La finalul zilei Juke este mașina pe care vrei să o vezi în parcare, dar MINI este mașina în care vrei să te urci.
Fiecare are câte ceva de oferit și câteva datorii, dar au de partea lor personalitatea și exuberanța, două caracteristici din ce în ce mai greu de găsit în ziua de azi. Tocmai de aceea, nu ar fi corect să ofer un clasament. Din punctul meu de vedere, amândouă sunt câștigătoare. Rămâne de văzut care este și cea potrivită ambițiilor tale.
