Aşa s-ar rezuma, în trei cuvinte, timpul petrecut în oraș la bordul unei maşini electrice, însă i-MIEV are chiar mai multe de spus după trei zile de folosinţă intensă prin traficul bucureştean.
Pentru că nu poţi întelege pe deplin o tehnologie nouă decât atunci când aceasta se integrează în rutina zilnică, am făcut ca testul cu i-MIEV să nu difere prea mult de activitatea mea zilnică.
Redacţie, ședinţa foto, diverse treburi prin oraș, câteva cumpărături, casă și… ciclul se repetă a doua zi într-o formulă similară. Bun, dar conduc o mașină electrică cu o autonomie maximă garantată de producător la doar 150 km, iar asta mai înseamnă că trebuie să îmi fac timp și pentru alimentare, nu ? Treaba este simplă, mașina are un indicator al autonomiei care s-a dovedit foarte precis și care arăta iniţial 75 km.
Pornesc la drum fără grija curentului din baterie și văd deja primele priviri curioase de trecerea prin apropiere a unei mașini fără nici un zgomot. Accelerez și mă bucur de cuplul motorului care seamănă întru câtva cu cel al unui diesel cuplat la o cutie de viteze automată.
Mașina este foarte simplă din punct de vederea al utilizării: pedală de acceleraţie, de frână și un schimbător “de viteze” care nu este altceva decât un comutator din care îi spui mașinii în ce direcţie să meargă. Interiorul este mai spaţios decât al unei mașini de clasă mini, cu spaţiu mai bun la nivelul capului și la locurile din spate. Configuraţia scaunelor este simplă, fără susţinere laterală și în general fără a întregi o atmosferă sportivă care nu șiar avea oricum vreo justificare.
Portbagajul nu este mare, dar ajunge pentru câteva bagaje. Dotările sunt bune, există climatizare manuală rece/cald, geamuri acţionate electric, servodirecţie.
Mitsubishi i-MIEV – Satisfacție fără fumuri
Folosirea aerului condiţionat reduce din start autonomia cu vreo 20 km, așa că renunţ repede la această facilitate neavând absolută nevoie de ea și îmi continui periplul prin oraș. În ciuda primilor metri pe care îi parcurge mai lent pentru a facilita manevrele în spaţii înguste, mașina accelerează bine și poate atinge ușor viteze ce pot face deplasarea prin oraș și mai economică dacă veţi trece prin dreptul vreunui radar al Poliţiei Rutiere.
Fiecare frânare aduce în baterii o parte din energia care altfel s-ar irosi, iar accelerările având un ochi pe zona “Eco” a indicatorului fac ca autonomia mașinii să fie maximă. Nu trebuie să mergi mult ca să iţi dai seama de stilul de condus pe care îl preferă i-MIEV pentru ca deplasarea să se facă cât se poate de economic.
Experienţa la bordul lui i MIEV este unică și departe de orice comparaţie cu orice mașină propulsată clasic.
Deplasarea fără zgomot și fără noxe este una foarte lină, cu o accelerare constantă și fără întreruperi ale fluxului de putere, iar preţul fiecărui “plin” este primul lucru cu care vă veţi obișnui imediat.
În așteptarea unui viitor despre care am deja certitudinea cum va arăta din punct de vedere al deplasării pe patru roţi mai doresc doar ceva infrastructură pentru încărcare și un preţ mai accesibil pentru modelele viitoare. Până atunci încerc să îmi imaginez doar cum va suna peste zece ani sintagma „mi-am uitat încărcătorul acasă” și să abuzez în continuare de ultimele picăruri de petrol.
