Din postura de om fără carnet pentru motociclete, mereu m-am întrebat de ce nu există mai multe vehicule pe două roți cu motoare supraalimentate.
Oamenii care chiar au încălecat pe vehicule care seamănă cu cel la care dau eu la pedale, însă presupun mai puțină muncă din partea picioarelor și mai multă la nivelul încheieturii mâinii drepte, mi-au spus că, pe scurt, răspunsul la nedumerirea mea este unul foarte simplu: nu e nevoie.
După care au continuat spunând că e foarte simplu să te omori cu un motor aspirat și că n-ai nevoie să crești șansele adăugând o turbină sau un compresor mecanic. Recunosc că m-a mulțumit răspunsul ăsta și mi-am văzut mai departe de treabă.
Acum, însă, aud că oamenii de la Motus au creat o motocicletă unicat care se numește Lone Star 2 și care folosește același motor V4 de 1,65 litri ca și versiunile lor de serie, dar care funcționează de această dată supraalimentat.
Prin urmare, Lone Star 2 primește 50 de cai putere în plus față de cei 180 pe care îi dezvoltă motorul în mod normal, ceea ce înseamnă o cifră totală de 230 CP și un raport putere/masă la care mi-e și frică să mă gândesc.
Din fericire (sau din păcate, încă nu mi-e clar) nici nu trebuie s-o fac pentru că nu ai cum să pui mâna pe un Lone Star 2, motocicleta fiind creată pur și simplu pentru a vedea cum se comportă ECU-ul motorului în condițiile unei admisii forțate, întrucât motoarele produse de Motus ajung la tot soiul de clienți care și-ar putea dori așa ceva.
Concluziile au fost pozitive, deci chiar dacă nu vei putea avea un Lone Star 2 adevărat, s-ar putea să-i îndupleci pe cei de la Motus să-ți vândă măcar un motor. Mai departe, vezi tu ce faci cu el (spre exemplu, cineva a construit o replică a mașinilor de Formula 1 din 1958 și i-a vârât unul sub caroserie – chiar dacă performanțele nu au fost extraordinare, sunetul s-a apropiat foarte mult de ceea ce se dorea).
