Nissan Murano 3.5 V6 252 CP

Deși folosește aceeași rețetă de propulsie ca și vechea generație, noul Murano îți permite să calculezi distanța de la A la B în km și nu în numărul de opriri la benzinărie. Asta da, evoluție!

Trebuie să recunosc că în urmă cu doi sau trei ani când m-am urcat prima oară într-un Murano am fost destul de nepregătit. Atât de nepregătit încât am avut impresia că nu voi avea nevoie de mai mult de un plin pentru un drum București-Bran și retur. 

Am ținut de această părere până când un bec galben mi-a atras discret atenția că ar fi cazul să mă opresc undeva unde se vinde combustibil. Cât am alimentat pentru a ajunge înapoi nu vă voi spune pentru că asta ar însemna să fac un calcul pe care încerc să-l evit de prea mult timp. 

Concluzia la care am ajuns în urma testului era că, deși Murano nu era o mașină nereușită, simplul fapt că avea la dispoziție un singur motor, mare (V6 3.5 l) și pe benzină, avea să îi saboteze puternic șansele de a se vinde nu numai în România ci și în Europa. Azi știu că piața mi-a dat dreptate, nu că ar fi fost o deducție extraordinară. 

Noua generație aduce pe lângă modificările de ordin stilistic aplicate exteriorului/interiorului, o serie de upgradeuri tehnice printre care o transmisie CVT optimizată și o punte spate multilink în locul celei rigide. Cea mai importantă noutate o reprezintă însă viitoarea lansare a unul motor diesel de 2.5 l în decursul acestui an.  
Ce s-a schimbat de fapt?

Noua generație nu a luat totul de la zero țintind mai degrabă o rafinare a formelor, iar la prima vedere, trebuie să recunosc că le-a cam ieșit. 

In interior primul lucru pe care l-am observat sunt similitudinile cu divizia de lux a lui Nissan Infiniti: volanul, unele materiale, pielea și dispunerea comenzilor se aseamănă destul de mult. Câteva plastice de calitate ceva mai slabă mi-au potolit un pic entuziasmul, din fericire au fost camuflate în zone în care nu vei ajunge foarte des. Cea mai bună impresie mi-au lăsat-o scaunele, acoperite cu o piele de calitate foarte bună și confortabile ca niște veritabile fotolii. Nu te vei simți neglijat nici pe banchetă, pernele sunt foarte moi, iar spațiul este bun chiar și pentru trei adulți bine crescuți.
Consumă mai puțin?

Să o luăm pe rând. Pentru început avem de a face în proporție de 90% cu același motor pe care îl avea și versiunea precedentă, adică un V6 de 3.5 l pe benzină. Restul de 10% reprezintă 18 CP și 16 Nm în plus față de vechiul model. Până aici nu ai nici un motiv să te aștepți la un consum de carburant sensibil mai mic. Totuși, inginerii Nissan au știut unde să umble, și anume la transmisia automată CVT. Nu știu exact ce anume a fost modificat sau înlocuit, dar aproape că nu mai contează. Mașina ajunge cu 1 secundă mai repede până la sută și consumă (după datele furnizate de Nissan) cu 11% mai puțin. 

După un parcurs de 400 de km (100 urban/300 extra) computerul de bord afișa un consum mediu de 12 l/100 km (a se nota că nu am condus chiar economic). Înlocuirea punții spate semirigide cu una multilink aduce beneficii în principal la capitolul confort, zonă în care japonezul de altfel se și remarcă. Suspensiile sunt foarte moi, iar transmisia automată, cu toate că se mișcă considerabil mai bine decât cea veche, păstrează lentoarea caracteristică tehnologiei CVT. Cât timp nu ai în plan sa bați recorduri de viteză Murano nu îți va da motive de nemulțumire.  

Dacă prețul de 52.601 euro cu TVA inclus pentru versiunea de top ți se pare mare, încearcă să configurezi un X5 asemănător și vei ajunge în zona a 75.000 de euro. Acum doi ani probabil că ți-aș fi recomandat să plătești diferența, azi însă, noul Murano a devenit o afacere destul de bună.