Test drive Nissan Pathfinder 3.0 V6 dCi/231 CP

Nu vorbim de gusturi, ci despre dieselul V6 de sub capota lui Pathfinder. Am încercat să scoatem totul din acest motor, punându-l la treabă.

Un V6 diesel este o piesă din ce în ce mai rară sub capota unui autoturism din zilele noastre când toată industria auto îşi bate capul cu reducerea cilindreei şi creşterea performanţelor. Performanţă există şi la Pathfinder, dar stilul de a o obţine este bazat pe ultima tehnologie dCi şi pe o cilindree dezvoltată într-un mod insensibil faţă de ultimele tendinţe.

Fiindcă un asemenea motor se plictiseşte dacă îl foloseşti în oraş, am mers acolo unde cei 231 CP îşi justifică existenţa. Dacă cutia automată a rezolvat cu succes partea cu aglomeraţia, ajuns la autostradă am putut savura în voie senzaţia unei rezerve mari de putere, care îţi permite să atingi cu uşurinţă viteze neobişnuite pentru un fier la fel de mare şi de aerodinamic precum o barjă.

Urcat în ture, dieselul începe să se facă auzit, dar nu în manieră deranjantă ci cu toate nuanţele sonore ale unui V mare, din care lipseşte ronţăitul de diesel rămas undeva în fundal. Interesant este şi consumul de motorină, care deşi în oraş tindea să prefigureze dimensiunile unui potenţial dezastru, s-a schimbat într-unul acceptabil, sub zece litri, la o viteză de croazieră de 140 km/h.

În teren lucrurile stau mulţumitor dacă luăm în calcul gabaritul maşinii şi al faptului că o maşină de test are întotdeauna anvelope neadecvate pentru aceste scopuri, respectiv de asfalt. Plusurile lui Pathfinder la acest capitol vin tot de sub capotă, de unde vine un cuplu imens, dar şi al construcţiei maşinii din care nu lipsesc unele soluţii tehnice „old school“, cum ar fi şasiul separat de caroserie şi tracţiunea integrală nepermanentă.

Cel mai puternic diesel din oferta Pathfinder este şi cea mai bună soluţie pentru job-uri diverse, cum ar fi mersul pe autostradă, în teren sau și mai bine, pentru diverse munci grele gen tractatul unei remorci sau a unei rulote mari.

Gustul amărui vine doar din direcţia taxelor şi impozitelor mari ce îl vor face accesibil doar acelora dispuşi să cotizeze cu două mâini la „prietenul“ mereu în nevoie, statul.